„An artist or an ape?“ sau : „nu cel iute câştigă cursa“

 

                            

Cei mai mulţi dintre noi vedem valoarea unui obiect de artă ca decurgând, în principal, din calităţile lui chiar dacă nu toate calităţile obiectului sunt intrinseci. Spre dezamăgirea tuturor însă, valoarea, cuantificabilă sau nu, este atribuită deseori unor obiecte de artă cărora nu le putem găsi suficiente calităţi. Valoarea pare să fie astfel, cu totul impusă în ochii consumatorului de artă. Înainte de a vă lăsa copleşiţi de sentimentul nedreptăţii ar trebui să vizitaţi Reverent Entertainement (http://reverent.org/).

Motto-ul acestui site: Eclesiast, 9, 11:

„Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi câştigă cursa, că nu cei puternici câştigă lupta, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.“

Esenţa artei constă în conţinutul estetic pe care obiectul artistic îl transmite. Valoarea unui obiect de mobilier Ikea va fi infimă în comparaţie cu un obiect Bauhaus dar estetica lor este foarte asemănătoare, nu e de fapt Ikea o împlinire a idealului Bauhaus? În acest caz, putem înţelege cu uşurinţă care sunt mecanismele, independente de estetică, ce dau valoare, perfect justificată, obiectului Bauhaus; unicitatea, semnătura unui artist, relevanţa istorică etc. dar, mulţi consumatori de artă, mai snobi, vor lua tocmai valoarea obiectului ca dovadă a unicităţii estetice. Aici, cred eu, este fisura care a permis crearea unor precedente de valorificare a unor conţinuturi non-estetice. Nu demult aveam o discuţie cu o colegă care la orice argument împotriva unui artist celebru îmi răspundea: „-Măi, dar are succes?“

Să ne întoarcem la Reverent Entertainement. Este creat de Mikhail Simkin. Conţine articole, teste, filmuleţe, un concurs neconvenţional de pictură (Pavel Jerdanowitch painting contest) şi povestiri despre experimente în artă. Principala trăsătură a conţinutului acestui site mi se pare umorul. 

Câteva teste de pe acest site par să atace direct unele icon-uri ale artei și civilizaţiei secolului XX: True art or a fake?, Masterpiece of minimalism or cheap furniture?, An artist or an ape?, Machine translation or Faulkner?, Einstein or Hitler? etc. Mesajul nu este totuşi chiar atât de evident pe cât pare, rezultatele acestor teste fiind interpretate şi explicate într-un articol. 

Povestirile de pe site încep întotdeauna cu o farsă jucată de un profesionist mediului său din indignare faţă de lipsa de criterii valorice. Sursa multor valori unanim recunoscute fiind, în aparenţă, probabilitatea matematică a şansei şi nu geniul. Pare descurajant, dar sub statistica neiertătoare se întrevăd nişte adevăruri mai profunde. Că subscrieţi sau nu în totalitate viziunilor prezentate sunt sigur că veţi găsi informaţiile interesante şi amuzante.

http://reverent.org/

Iulian Mureşanu

  Share

Citeste revista ArtClue, numarul de primavara. 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *