ADRIAN POPESCU

Adrian Popescu expune alături de Mihai Ungureanu la Galeria Atelier 35. Până pe 8 ianuarie 2010 aveți ocazia să parcurgeți elementele inovatoare pe care cei doi artiști le găsesc atât în spațiul virtual, cât și în cel real. Prin intermediul acestui interviu avem ocazia să intram în Psihicul Urbanismului sub semnul caruia stau lucrările lui Adrian Popescu.

În lucrările tale există o presiune a mediului citadin. Vezi orașul ca locul unde legăturile primordiale s-au pierdut sau, dimpotrivă, e o sursa de inspirație continuă?
Aglomerările de situații și de momente pe care le creează mediul citadin nu pot fi decât benefice oferindu-ti posibilitatea de a interacționa cu seamănul tău, după părerea mea, mult mai bine decât oricare alt spațiu social.  Automat acest mediu este o sursă de inspirație permanentă pentru orice creator.

Ce alte ramuri ale artei te mai preocupă?
M-au preocupat încă din școală mai toate modalitățile tradiționale de exprimare plastică, începând cu modelajul, cu gravura, sculptura, fotografia, etc. Însă deocamdată am reușit să mă exprim cel mai bine prin intermediul picturii.

Care este povestea temelor pe care le alegi în general pentru lucrări?
Odată cu începerea maturizarii mele creatoare a început și acest proiect la care lucrez de aproximativ trei ani și jumătate care se numește Psihicul Urbanismului. În cadrul acestui proiect am reușit să definitivez două mari capitole, în cadrul cărora am identificat și am transpus într-o altă formă “personaje” de care ne lovim zilnic, precum blocul tip, sau am încercat să caut și să prezint diferite forme ale unui ideal urban.

Ce puncte comune te leagă de Mihai Ungureanu, artistul alături de care expui la Atelier 35?
În primul rând artistul Mihai Ungureanu îmi este un prieten drag. În al doilea rând, există foarte multe elemente comune ce țin de conceptul fiecăruia dintre noi. De exemplu, fiecare dintre noi s-a lovit de conceptul abstract al “filtrului”, care poate căpăta infinite funcții, de la mai simpla ‘filtrare’ a unei realități prin intermediul conștiinței artistului până la “filtrarea propriei conștiințe prin intermediul realului”.

Spune-mi trei obiecte pe care le consideri indispensabile în munca ta de artist
Suprafața de lucru este indispensabilă, fie că vorbim de pânză, lemn, carton, hârtie, perete e.t.c.. Un al doilea obiect este acel mijloc tehnic cu care reușesc să operez pe această suprafață (culoare, creion, cărbune, etc.) și al treilea  element ar fi desigur spațiul destinat lucrului (atelierul), iar acesta din urmă dacă este cu putință trebuie dedicat strict activității creatoare. Acest atelier trebuie să fie un spațiu mistic personal, în care artistul nu poate fi perturbat sub nici o formă din actul creației.

Care este cartea ta preferată, artistul preferat și melodia favorită?
Am foarte multe cărți preferate, poate și mai mulți artiști favoriți, iar de muzică nu mai zic. O să încerc totuși să dau câte un exemplu pentru fiecare categorie amintită în întrebare. Am să încep cu un artist dadaist care mi se pare foarte interesant, Christian Schad. Vreau să aduc aminte și de cea de-a doua minunată simfonie a lui Gustav Mahler. O carte “Despre îngeri” de Andrei Pleșu.

Elena Andrei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *