ALEXANDRA PASCA

Poveste-ne cum ai devenit fotograf…

Povestea incepe cu multi ani in urma. Am primit cand eram foarte mica un aparat Smena. Nu intelegeam pe atunci principiile de functionare nici nu stiam ce e aceea o diafragma si un timp de expunere. Dar ma ajuta aparatul care avea pictograme pe el astfel ca, in functie de vreme, eu alegeam soare sau norisori si ca sa apreciez distanta, pentru a face clarul, aveam de ales intre figura intreaga, portret sau peisaj. Era destul de distractiv la vremea aceea. Mergeam la scoala si faceam fotografii cu colegii, apoi tata acasa mi le developa si tin minte ca imi scotea atatea cate personaje erau in imagine, astfel ca le imparteam prin clasa.

Timpul a trecut si in clasa a 9 a am primit un Zenit. E, si atunci tata mi-a explicat principiile functionarii unui astfel de aparat. Stiu ca aveam si exponometru si ma chinuiam la inceput sa inteleg raportul dintre timpul de expunere si diafragma. Mi-a luat ceva vreme. Am inceput sa fotografiez structuri. De la scoarte de copaci, la ziduri, analizam tot ce imi iesea in cale. Pe urma am inceput sa imi solicit prietenele si colegele de clasa sa imi pozeze. Imi veneau idei in cap care le puneam in practica. Tin minte ca odata, ca si exercitiu, am vopsit 5 oua cu tempera neagra si 5 cu alba si m-am jucat cu ele vazand expunere, textura, compozitie. Dupa o vreme, am invatat sa imi developez singura negativele. La inceput imi era frica sa nu gresesc, dar cu timpul am capatat experienta si a inceput sa imi placa: joaca  in camera obscura. Stateam ore in sir in laborator si faceam probe pana sa iasa la lumina fotografiile bine expuse si incadrate. Si acum imi aduc aminte de mirosul de sulf si de lumina rosie din laborator. In clasa a 12 a scoteam si bani pentru ca faceam fotografii colegilor care doreau sa dea admitere la Facultatea de Arte si aveau nevoie de imagini cu lucrarile lor. Dupa ce am terminat Liceul de Arta, am dat admitere la Facultatea de Arta, la sectia foto-video. Am mai facut vreo 2 ani fotografie alb-negru pe film dupa care am inceput sa lucrez cu aparate digitale. Dupa ce am dat licenta si disertatia am inceput sa am colaborari cu diverse reviste, intrand si pe latura aceasta comerciala. In continuare, incerc sa pastrez un echilibru intre artistic si comercial. Din arta, din pacate, in Romania nu se poate trai astfel incat trebuie gasite alternative.

Care este relatia ta cu palariile si fotografiile vintage?
Intotdeauna mi-a placut si m-a atras tot ce e mai vechi. Mi-ar fi placut sa traiesc la sfarsit de secol XIX, in vremea lui Van Gogh. Portretul este o tema preferata pe care o exersez mereu. Mi-ar fi placut sa experimentez macar odata o expunere si o developare pe placuta de argint. Astfel incat am inceput sa imi accesorizez modelele cu cate o palarie vintage si usor, usor sa prelucrez in asa masura imaginile incat sa dea un aer de vechi. Palariile erau de prin anii 1920-1970 dar digitalul cu care faceam fotografiile era destul de actual. Jucandu-ma pe calculator am ajuns la anumite formule de prelucrare, unele mai picturale altele apropiindu-se de acele fotografii din 1840-50.

Cate persoane ai fotografiat de la inceputul proiectului Palarii vechi? Ce reactii ai avut din partea publicului?
Am fotografiat 6-7 persoane de la inceputul proiectului, exceptand pe cele de la evenimentul cu palarii vintage. Este posibil sa aleg cateva cadre si de acolo. Ramane de vazut. Insa imi doresc ca numarul persoanelor sa creasca, la fel si varietatea palariilor. Ma gandeam ca odata terminat proiectul va culmina cu o expozitie. Insa imi dau seama ca acest proiect poate fi intr-o continua dezvoltare la fel cum e si colectia de palarii a Ralucai, care imi furnizeaza inspiratia.
Publicul a fost foarte incantat de rezultat. Atat prietenele, care nu se asteptau sa se vada intr-o astfel de postura, cat si publicul care a vazut expozitia a ramas surprins. Mi s-au pus tot felul de intrebari vizavi de tehnica utilizata, de modele si de palarii. Ma bucur ca e un feedback pozitiv si la vernisaj chiar m-au determinat sa le zic cand fac urmatoarea expozitie cu aceeasi tema dar cu alte lucrari. Le-am promis ca prin toamna.

Care sunt proiectele tale pentru anul 2010?
Am inceput cu o expozitie personala de fotografie intr-o locatie mai putin conventionala. Expozitia contine 19 lucrari care fac parte din proiectul MY HAT STORY care dupa cum am spus este intr-o continua dezvoltare. Mai am expozitii de grup atat in Bucuresti cat si in Baia Mare. Anul acesta la Baia Mare, orasul meu natal particip la expozitiile colective din luna martie, o expozitie cu tema Surasul primaverii, in aprilie in preajma sarbatorilor de Paste tema este Invierea, in mai e ziua artistului plastic unde particip an de an, in septembrie este Anuala Artelor si in decembrie, o expozitie de sarbatori. Planurile pe 2010 nu se opresc aici. Am in plan inca cel putin o expozitie personala de fotografie si una de pictura si mai multe participari la expozitii de grup. Posibil ca sa fie o expozitie si la Brasov si una la Cluj. Deocamdata, nu vreau sa vorbesc despre ele pana nu se vad conturate. Ma implic si in proiectele unor prieteni, proiecte de genul celor din ceainarie cu palariile vechi. Iar pe de alta parte imi extenind colaborarile cu revistele de pe piata.

Numeste un grup sau tip de muzica cu care simti ca ai afinitati…
Din liceu m-au inspirat foarte mult cei de la Pink Floyd si Beatles. Acum de multe ori ascult Noir Desir –Le vent nous portera si John Mayer.

httpv://www.youtube.com/watch?v=eUvApC0bwUk
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *