ARINA GHEORGHITA (1973)

Absolventă a Academiei de Arte Vizuale "Ion Andreescu" din Cluj – Napoca, Arina Gheorghita este o artista tanara in adevaratul sens al cuvantului. Picturile ei emana vitalitate prin paleta cromatica si prin subiectele abordate, fiind, asa cum ne-a marturisit autoarea insasi, reprezentari ale unor teme general umane: peisaje, flori, portrete, scene si momente care se petrec zilnic, de cind lumea. Fara a fi acrobat, pictorita practica insa cu mare succes echilibristica, reusind sa se mentina cu stralucire pe sarma fina dintre clasic si modern, dintre lirism si rigoare tehnica.

Cand v-ati dat seama pentru prima data ca vreti sa deveniti pictorita?

Destul de tirziu 🙂 Pe la 7 ani voiam sa devin vinzatoare la cofetarie pentru ca imi imaginam ca din postura asta poti minca oricite prajituri vrei  fara sa platesti. Pe la 12 ani visam sa devin arheolog subacvatic si sa ma angajez pe vasul lui Cousteau cind o sa cresc mare. Am renuntat la ambele proiecte cind am aflat ca  toate prajiturile se platesc din salariu si ca apa oceanului  e foarte rece.
Anii au trecut si am ajuns la concluzia ca pictura e singura meserie in care puteam sa imi exercit talentul natural si groaza de a ma trezi dimineata devreme.

Puteti sa ne spuneti mai multe despre arta dumneavoastra?

Bineinteles, mai ales pentru ca imi place sa vorbesc despre pictura mea asa cum si ei ii place sa vorbeasca despre mine. Eu cred ca sint un pictor de compozitie, iubesc compozitia si cred ca fara ea nu putem vorbi de conceptie in arta doar de notiuni disparate de desen si culoare. Practic o pictura figurativa undeva intre clasic si modern, riguroasa si sentimentala. Subiectele mele sint general umane si accentuez asta cu placere. Pictez viata, cu mare si munte, cu femei si barbati, cu lumini si umbre, cu interioare si exterioare, pictez scene si momente  care se petrec zilnic, de cind lumea.  Culoarea ma marcheaza si ea, fara ea totul ar fi auster iar eu sint un suflet baroc.

Cum vedeti raportul dintre pictura si celelalte arte? Exista influente reciproce intre pictura si arta fotografica sau cinema, de exemplu?
 
Eu cred ca nu. Cred in puritatea fiecarui gen si tin la puritatea asta, evident ca exista  reguli estetice care se aplica tuturor genurilor ( un tablou, un balet, o simfonie sau o cladire  asculta de aceeasi lege a compozitiei, de proportii, de echilibru etc) insa fiecare gen are si regulamentul lui interior ca sa zic asa si secretele lui specifice. Si e foarte sanatos ca e asa.

Ce artist faimos v-a marcat si de ce?

Nu  ma dau in vint dupa termenul „marcat” asta denota in general ca „esti sub papucul” unui mare artist ceea ce  nu e bine deloc in arta care e tarimul vesnicei originalitati. Iubesc artistii  si mi-e greu sa ii clasez. Imi place  valoarea maxima a oricarei epoci, de la pictura pompeiana, la primitivii flamanzi, de la quattrocento-ul italian la expresionistii germani, iubesc toata pictura lumii. Poate ca cele mai multe afinitati le am totusi cu cubistii si futuristii  ii admir pentru compozitia impecabila si energia nestavilita. Am luat insa aceasta linie si am indulcit-o, romanii au o pictura intensa si sentimentala si nici eu nu fac exceptie.

Ce  va place sa faceti in timpul liber (pe langa pictura)?

Citesc (niciodata atit de mult cit as vrea) ma uit mult in albume  ies in natura cu sotul meu in discretie si izolare, confectionez obiecte ciudate si inutile din pura placere …in general socializez putin pentru cineva cu un suflet atit de „baroc”  cum am declarat mai sus dar, ce sa faci, de sufletul asta trebuie avut grija altminteri societatea care e  „acida si clorhidrica” l-ar deteriora repede.
Linistea atelierului e cea mai indicata in zilele noastre.

Ce va inspira sa creati arta si cum ramaneti motivata cand lucrurile nu merg asa cum va doriti?

Totul ma inspira. Niciodata n-am pana de idei. Durerea mea e alta. Am mai multe idei decit pinze si mai mult chef de pictura decit timp. Dar e imposibil sa te dedici absolut picturii, poate doar daca ai fi bogat si ai angaja un detasament de oameni care sa-ti rezolve toate problemele „casnico-administrative”

Cum v-ati descurcat cu partea financiara a statutului de artist?

Traiesc numai din pictura, nu fac altceva. A durat insa…am avut slujbe mediocre sau bune, „la alb sau la negru” imediat dupa terminarea facultatii. Apoi norocul si-a aratat fata lui zimbitoare la colt de strada. Va spun cu onestitate, pictura mea place si se vinde. Nu vind „in draci” asa cum sustin unii despre ei insisi si cred ca absolut nici un pictor nu vinde asa. Dar clientela mea e convinsa si fidela, ma urmareste in timp si ma cauta – dupa propria ei declaratie – pentru bucuria si duiosia pe care o gasesc in compozitiile sau peisajele mele.

Cat de important credeti ca este contactul unui pictor profesionist cu colegii de breasla?
 
Depinde de profilul tau psihologic. Pe unii compania breslei ii stimuleaza, pe altii ii inhiba. Unii  sint in vesnic turneu prin tabere de pictura si cafenele artistice altii stau in intimitatea atelierului ( aici intru si eu). Cred insa ca din cind in cind trebuie sa mai scoti capul din birlog pentru un schimb de idei sau o confruntare pe teme de pictura, altfel te salbaticesti. Dar fara sa exagerezi cu vinzoleala.

Ce sfat ati da unui artist incepator?

Nu prea imi place sa dau sfaturi, ele arata mai bine de la inaltimea catedrei. E o chestiune de tarie de caracter, un om pasionat si sincer isi va gasi intotdeauna drumul chiar in conditii defavorabile. Am observat doar un lucru, in meseria asta exista o un tip de narcisism periculos, multi isi adora pictura, nu si-o privesc cu eterna indulgenta. Le-as zice sa citeasca mai mult si sa se uite mai mult in albume, generatia tinara e cam ignoranta si suficienta, nu prea are respect pt valorile trecute care sint enorme si practic irepetabile. Trebuie cunoscute si asimilate cu admiratie. Atit.

Cu ce gen de muzica sau cu stilul carei formatii sau al carui solist ati asocia lucrarile dvs daca ati face o paralela simbolica?

Mi-am declarat mai sus credinta in puritatea genurilor, asa ca raspunsul vine de la sine. Nu cred ca se poate asocia un gen de muzica cu un stil pictural cu atit mai putin o formatie anume. Si cred ca nici nu trebuie cautata o asociere fortata.
De exemplu, il iubesc pe Mozart dar categoric cred ca nu are un corespondent in arta plastica. Imi place mult si tangoul care de asemenea nu are o corespondenta in imagine. Si nici nu trebuie sa aiba.

Autor: Valentina Tarlea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *