Atelier cu Florin Ciulache

Ce inseamna un atelier? Un spatiu de lucru, un loc incarcat de idei inca necreate, in curs de dezvaluire? spatiu de experimente avand clare valente teleologice? Oricum l-am privi, printr-o lentila metafizica sau pur utilitara, atelierul este o a doua casa a unui pictor, daca nu prima dintre ele. E un spatiu al "participarii" la un proiect care depaseste operele ca atare. Florin Ciulache a avut amabilitatea de a ne da cateva raspunsuri despre atelierul lui si despre operele create aici.

Cum se desfasoara o zi de lucru in atelierul tau?
Imi place programul de “angajat”, sa vin de luni pana vineri dupa-amiaza, sa lucrez constant… am ajuns la concluzia ca e important sa lucrezi cu program, altfel  proiectul capata o oarecare incoerenta…se simte in lucrari ca sunt facute in stari diferite. Exista o categorie de artisti pentru care acest lucru e benefic, dar nu pentru mine. E bine sa fie facute cu acelasi suflu.

Cat e de animat un atelier de pictor?
Mi se intampla sa petrec aici, sa ne adunam, sa discutam despre lucruri, sa vin la miezul noptii si sa plec dis-de-dimineata, sa vin dimineata si sa plec  seara.

Daca ai avea posibilitatea sa schimbi acest spatiu (apartament) cu un spatiu mai vast.., un spatiu pe care sa-l imparti cu alti pictori, ai face-o? 
In facultate nu m-am simtit foarte in largul meu pentru ca spatiul era impartit cu colegi si de multe ori acestia aveau alte valente…inclusive artistice…
Imi place ca dezordinea din jurul meu sa nu fie controlata de nimeni. Cand imparti un spatiu cu cineva dezordinea ta s-ar putea sa intre in conflict cu dezordinea vecinului..
Mi-ar placea un spatiu mai mare, insa nu stiu daca as imparti spatiul cu cineva….

Ai vecini zgomotosi?
In apartamentul asta stau cam de 6- ani. In jurul meu absolut toti vecinii s-au schimbat (cu o singura exceptie), de cele mai multe ori au fost studenti. Interactionez foarte putin cu vecinii. Singura interactiune este momentul in care mai stau cu prietenii mei seara cantand si discutand si blocul acesta
batranesc imi atrage atentia ca e cam tarziu. De regula cantam cantece de munte…

Cum incepi o lucrare?
Nu te apuci de o lucrare cand nu stii cum trebuie sa arate. Ca si in muzica. Ai niste reguli foarte riguroase pe care trebuie sa le urmaresti. Improvizezi, intr-adevar, in sensul ca schimbi niste armonii, insa nu schimbi niciodata ordinea  pe care trebuie sa o aiba bucata pe care o canti….
In momentul in care te uiti la o pictura care reprezinta rezultatul improvizatiei simti de la distanta lucrul acesta, nu este unitara.
O lucrare improvizata nu este unitara si acest lucru il va simti si un profan, nu neaparat cineva care este interesat…
Nu incep o lucrare pana nu stiu cum va arata. In metoda academica se fac schite premergatoare imaginii. Eu am schite prefigurate mental. Cand ceva nu e in regula, astept sa gasesc prefigurarea mentala si pe urma lucrez in continuare.  Si eu in momentul in care ma apuc de o lucrare imi imaginez cum vreau sa arate, insa de la pictorul perfect din mintea mea la pictorul efectiv e un drum enorm…

Cum te raportezi la lucrarile tale retrospectiv?
Nu exista un om care sa creeze ceva si peste ani sa se uite la creatia sa si sa nu existe un mic amanunt pe care sa creada ca l-ar fi facut mai bine. Pe de alta parte, lectia pe care am invatat-o in aceasta lucrare e bine sa o retin si sa o exploatez…
Orice lucrare mai veche de 2-3 ani, daca ar fi sa o reconcep, as reconcepe-o cu totul altfel si daca ar fi sa o pictez, as picta-o altfel… Este o regula in cazul tuturor artistilor care nu fac artizanat.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *