CIPRIAN PALEOLOGU

Cu fiecare nouă expoziţie, Ciprian Paleologu reușește să surprindă prin coeziunea și consistenţa demersului său artistic. Dincolo de superficialitatea unei lumi ale cărei valori se construiesc pe repede și mai repede artistul își păstrează convecvenţa și în a VI-a etapă a proiectului UMAN. El își asumă cu responsabilitate și curaj drumul pe care l-a început la 24 ani și care se va finaliza la vârsta de 70 de ani. 

Ești un artist prolific. Spune-ne mai multe despre subiectele lucrărilor tale și resorturile care se ascund în spatele acestora.

Caracterizarea „prolific“ în cazul meu se aşează undeva la extremele termenului. Sau mai bine zis rezultă doi termini antagonici. Prin artist prolific poţi defini faptul că lucrez destul de mult, dar la polul opus, ca într-o demostraţie matematică – în abstract, eu am un singur proiect – Proiectul UMAN. Acesta este prevăzut să se desfăşoare în 24 de etape, din doi în doi ani, până la vârsta de 70 de ani. Prin urmare o restrângere extremă a termenului „prolific“.
Este adevărat că acest demers pe care îl urmez cu stricteţe necesită o muncă consistentă şi elaborată. Este în primul rând o muncă de „laborator“ şi aici nivelul conceptual se aşează deasupra celui formal.
Cât despre subiectele lucrarilor mele ele gravitează în jurul preocupării pentru înţelegerea resorturilor mecanismelor umane, de la cele superficiale până la cele mai profunde.

Puteţi să vedeţi până pe 13 mai la Galeria Recycle Nest (str. Icoanei nr. 17) care sunt unele din resorturile „ascunse“ ale proiectului. Este cea de-a şasea etapă a Proiectului UMAN. În această etapă pe lângă lucrările cu care oamenii sunt familiarizaţi vor avea „surpriza“ unui obiect inedit – o cutie-ciocan „Cutia Paleologu“, un obiect de artă şi vin, concept unic realizat împreuna cu Carl Reh Winery – Crama Oprişor.

Temele pe care le abordezi necesită o documentare amănunțită. În ce fel îți influentează acest lucru procesul creator propriu-zis?

După cum spuneam eu văd munca de atelier apropiată muncii de laborator, astfel documentarea este un mijloc extrem de important în construcţia pe care o am în vedere. Aşa cum proiectul se desfăşoară în etape-episoade aşa şi fiecare parte a creaţiei mele este marcată de o aşezare foarte atentă a fiecărui detaliu astfel încât, la final, procesul să funcţioneze în parametrii săi maximi, fără a avea parte de fisuri în sistem.
În Proiectul UMAN nu există loc de „ezitări“. Fiecare din cele 24 de etape are elementele constitutive gândite de la început, iar ceea ce se întâmplă în mod special este aşezarea ei în contextul spaţial al galeriei unde are loc pasul respectiv.
Pot să afirm că procesul de creaţie merge mână în mână, fără a fi subjugat, de o atentă şi amplă cercetare, tradusă prin caiete întregi de proiecte – desen, procese şi „ecuaţii“ conceptuale.
 
Lucrezi într-o varietate de tehnici. Ne poți spune care sunt preferatele tale?

Desenul este fără îndoială cea mai importantă uneltă pe care un artist o poate avea la îndemână şi care este dator să o perfecţioneze şi să o adapteze pe întreaga perioadă a existenţei sale creative. Desenul pur, fără intervenţii prea multe de natură să „înflorească“ imaginea, este acela ce te ajută în cercetare.
De la acest reper o altă tehnică la fel de importantă pentru mine este decupajul.
Decupajul în materiale bidimensionale de diferite grosimi – tip lemn, panel, mdf, tablă etc a reprezentat pentru mine încă din timpul anilor de studiu din facultate o preocupare de natură spaţială. A fost modalitatea de a mă întreba cum se poate rezolva o ecuaţie în care să eliberezi subiectul de fundal, să îi măreşti gradul de independenţă de context, să capete putere în sine. Astfel a apărut seria de „omuleţi“ decupaţi ce „mărşăluiesc“ prin întregul meu proiect.
Până la urmă se poate privi şi decupajul tot ca o formă de desen, numai că în loc să adaugi la o suprafaţă mergi în sens invers, extrăgând  partea principală şi eliminând „surplusul“.
Nu pot să elimin din mărturisire şi apetitul pentru tridimensional şi obiect, însă acesta se află încă în „bucătăria“ caietelor de desen, pregătit ca la un moment dat să devină real.

După cum bine știm, fiecare artist are propriul său „ritual“ de lucru. Care este „ritualul“ tău?

Cred că „ritualul“ meu de lucru e ceea ce am învăţat din facultate de la Profesorul meu Vasile Grigore. Să lucrezi zi de zi, să îţi respecţi meseria şi astfel te vei respecta pe tine. Să nu laşi nimicurile zilnice să te abată de la munca de atelier.
Programul pe care şi-l face un artist este extrem de important pentru ritmul şi dinamica creaţiei sale.

Exista vreun secret pentru ca un artist să aiba succes sau totul depinde de norocul fiecăruia?

S-ar putea să existe un astfel de secret, însă ori cineva l-a ascuns foarte bine, ori cu adevărat un astfel de secret nu există şi îl căutăm degeaba. Sunt foarte multe variabile care definesc în termen larg cuvântul „succes artistic“- cota de piaţă, vizibilitatea , rezistenţa în timp şi spaţiu, universalitatea discursului şi a temelor etc. Fiind dificil de definit este şi dificil de măsurat şi astfel rămâne la stadiu de „secret“.

Care crezi că sunt calitățile și defectele pe care trebuie să le aibă un artist pentru a reuși în meseria sa?

 Cred că un artist trebuie să vadă lucrurile în ansamblul lor, să aibă vizune, să se perfecţioneze, să fie perseverent, muncitor şi să îşi respecte meseria….cât despre defecte: poate egoism, poate o doză de mândrie….la defecte încă mai reflectez…

Ce sfat le dai viitorilor artiști profesionisti?

Nu ştiu dacă poţi să dai sfaturi cuiva în acest domeniu încărcat de „orgolii“ foarte mari şi de multe ori inutile. Însă o sugestie poate ar trebui adusă la cunoştinţă. E bine să fii foarte atent la trecut, la istoria domeniului în care activezi, să încerci să îl înţelegi şi să extragi din el lucrurile pe care le poţi folosi sau reconfigura. În acelaşi timp să priveşti cu circumspecţie avalanşa de informaţii şi întâmplări ale prezentului continuu în care trăieşti, pentru că astfel să ai, poate, o şansă de a planta o sămânţă roditoare în viitor.

Fă-mi o listă cu trei artiști fără de care consideri că lumea artistică ar fi mult mai săracă.

Piero della Francesca, Albrecht Dürer, Paul Neagu.

Numește-mi trei cărți care ți-au marcat opera artistică.

Aici este dificil de apreciat gradul de marcare a operei artistice, aşa că o să vă dau trei cărţi la care m-am întors din când în când şi le-am recitit cu interes:
Marie-Madelaine Davy „Enciclopedia doctrinelor mistice“; Zamfir Dumitrescu „Ars Perspectivae“;  Marc Havel „Tehnica Tabloului“.

O întrebare poate desuetă, dar mereu de actualitate: cum îți petreci timpul liber?

În timpul liber îmi place să îmi creez o stare de confort şi linişte în jurul meu. Savurez un vin bun, creez tot felul de combinaţii gastronomice, mă uit la filme – animaţiile în special, îmi chinuiesc bicicleta şi aşa mai departe….lucruri pe care cred că le face orice om. … şi încă ceva, mă pregătesc să mă retrag din partea formală a proiectului meu, să nu mai fiu „artist“.

website: http://www.ciprianpaleologu.uap.ro/

 

Interviu realizat de Elena Andrei

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *