Claudiu Ciobanu: Make everything as simple as possible, but not simpler

Claudiu Ciobanu nu prezintă personaje, spaţii, cadre aparţinând unei lumii imaginate, ci redă  întâmplările şi peisajele specifice fiecărei perioade a vieţii. E ca şi cum ai spune povestea vieţii unui individ. La finalul operei mele mi-ar plăcea să văd pasaje din viaţă care pot funcţiona ca o arhivă. Mai exact mă inspiră evenimentele din jurul meu.

Proiectul “Perfect World” este în plină deşfăşurare conform informaţiilor de pe site-ul tău, prin ce se defineşte conceptul propus? Şi care este mesajul acestui proiect?

Iniţial am gândit sensul acestui proiect ca o cercetare, bazată pe ipoteza că fiecare avem anumite expectanţe în privinţa calitaţii vieţii, cât şi a mediului în care trăim. Suntem influenţaţi de mediu fie el prielnic sau nociv. Scopul acestui proiect urmăreşte expunerea anumitor percepţii personale despre o posibilă realitate, făcând trimitere la o atitudine ideală ce exprimă în mod paradoxal o stare de normalitate, de armonie şi de relaxare. Mă interesează în mod deosebit stări interioare, aspecte ce nu pot fi spuse ci doar exprimate. “Perfect world” prezintă de fapt ceva ce există doar pentru o clipă. Defineşte idei diferite ale stării de echilibru.

Perfect world, ulei pe panza
Perfect world, ulei pe panza
 

La foarte multe dintre proiecte eşti şi model pentru lucrările Marinelei Botez, cum se împacă statutul de pictor, cu cel de model şi mai nou, cu cel de coordonator de proiect?

Lucrez împreună cu Marinela Botez, încă din anul 2007 completându-ne în fiecare situaţie.După plăcerea de a picta cred că urmează plăcerea de a aranja lucrurile într-un spaţiu. Îmi place să văd lucrurile finite. Nu mă mulţumesc cu proiectele personale de aceea încerc să organizez evenimente ce îi implică pe artiştii tineri în special pe cei din Iaşi.

 
 
Behind the neighbor wall, creion colorat pe hartie neagra, 2009
 
“Behind the neighbor wall” face parte din proiectul “The Apartment” şi defineşte într-un fel zicala:  “pereţii au urechi”, fundalul subliniind ideea de linişte a întunericului. In diferite lucrări, personajele sunt decontextualizate şi plasate într-un spaţiu neutru. Tipul acesta de a compune nu mă caracterizezază neapărat, ci mai degrabă descrie o perioadă din creaţia mea actuală în care încerc să clarific importanţa unor imagini aerisite simple. Aş putea spune că o mare parte din lucrări sunt gândite în spiritul marelui fizician:"Make everything as simple as possible, but not simpler”.
 

Momentan esti afiliat unei grupări artistice? Si daca nu, cărei grupari te-ai afilia?

Nu pot spune că sunt adeptul unei grupări anume, însă contactul cu arta pop engleză şi americană mi-a influenţat gustul estetic şi mai apoi m-au atras anumite aspecte din arta conceptuală. Dintre marii artişti care mi-au influenţat gandirea îi amintesc pe Mark Rothko, David Hockney, Philips Pearlstein, On Kawara, Martin Kippenberger, Luc Tuymans, Olafur Eliasson si alţii.  

Lucrezi în mai multe tehnici, în fiecare în parte la fel de bine şi detaliat. Ne poţi spune care este tehnica preferată şi mai ales de ce?

Pictez în ulei de la vârsta de 11 ani. E posibil ca lucrul acesta să mă facă să prefer uleiul în multe proiecte.Găsesc această tehnică ca fiind foarte preţioasă şi cu potenţial expresiv, deşi e considerată clasică. În afară de proiectele de pictură pe care le fac şi public pe site, mă interesează şi o zonă de intervenţii în spaţiul public, instalaţii şi fotografia.

Background story, pastel pe hartie neagra, 2009
 

Unique boxes, ulei pe panza, 2009

În statement-ul tău afirmi că nu eşti interesat  în lucrările tale de om ca prezenţă fizică, ci mai degrabă interesat să redai o anumită senzaţie, o stare, un sentiment. De unde a pornit această idee şi de ce ai ales ca personajul principal să nu mai fie omul, ci senzaţia pe care o lasă imaginea?

În căutarea unui sens în ceea ce fac am găsit esenţial că cel mai important este să te descoperi mai întâi pe tine pentru a reuşi să îi descoperi pe ceilalţi. De aici şi obsesia pentru ce mă defineşte ca fiinţă sensibilă, devenind una dintre temele cel mai des abordate. Proiectele mele capătă astfel un caracter autobiografic.

Punct sensibil, ulei pe panza, 2010
 
9.00-9.15, ulei pe panza, 2009
 
10.30-10.45, ulei pe panza, 2009
 

În lucrările tale se poate observa redată atât intimitatea spaţiului privat, cât şi grandoarea celui public, care este conceptul de la care porneşti în această antiteză? Este acea disoluţie a prezentului urban pe care o prezinţi în statement-ul tău?

De obicei îmi construiesc proiectele în urma unor analize tematice. Spaţiul public în contrast cu spaţiul privat funcţionează antitetic, evidenţiind relaţia individ/colectiv prin faptul că deşi trăim la comun suntem totuşi izolaţi. Conceptul proiectului „The Apartment” se învârte în jurul răspunsului întrebării „Unde este locul fericirii personale? În spaţiul public sau în cel privat?

Dirty job, ulei pe panza, 2008
 
No men for old cars, ulei pe panza, 2008
 
Watch night, ulei pe panza, 2008
 
White dream, ulei pe panza, 2008
 

Tot în stamentul tău afirmi că arta pop şi cultura ieşeană îţi înfluenţează stilul, Ce alte surse de inspiraţie mai ai in afara de acestea?

Îmi place să mă identific cu spaţiul în care trăiesc, cu oamenii din jurul meu. Întâmplările şi pasajele specifice fiecărei perioade ale vieţii mă inspiră şi încerc să transmit în lucrări fiecare esenţă a timpului. E ca şi cum ai spune povestea vieţii unui individ. La finalul operei mele mi-ar plăcea să văd pasaje din viaţă care pot funcţiona ca o arhivă. Mai exact, mă inspiră evenimentele din jurul meu.

Ce face Claudiu Ciobanu în  timpul său liber?

Ce face un tânar de obicei : filme, muzică şi bloguri. Îmi petrec timpul cu familia şi  mă întâlnesc cu prietenii la vernisaje sau alte evenimente culturale de câte ori am ocazia.

 

11.05-10.20, ulei pe panza, 2009

 

Interviu realizat de Mihaela Ion 

  Share

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *