Colecţionarul, ultimul mecena în artă

Când vine vorba de artă, criteriile sunt de multe ori subiective. În aglomeraţia artiștilor care apar constant pe piaţa de artă, colecţionarul intervine cu un fler specific, dar și cu capacitatea de a vedea dincolo de aparentele succese sau eșecuri. Colecţionarul de artă, în acest caz, Daniel Ioan, trebuie să intuiască azi opera care mâine va deveni legendă. Dincolo de viziune, munca începe atunci când se depășesc etichetele atașate artei contemporane pentru a reuși, cu responsabilitate și coerenţă, realizarea unui sistem unitar de cotă. Colecţionarii de artă ar trebui încurajaţi în primul rând prin informare corectă, abundentă și la timp.

Ce fel de artă colectionaţi?
Chiar dacă, așa cum v-am spus, am început cu arta interbelică, am ajuns curând la concluzia că îmi doresc mai mult și încet, încet mi-am extins colecţia de la interbelici la postbelici și în prezent la contemporani și la tineri. Din punctul de vedere al tehnicii, mă mulţumesc cu pictura și grafica. Întâmplător am achiziţionat sculptură sau fotografie. Ultimul meu proiect de colecţionar se referă la autoportrete. 

Elena Andrei – Me, Myself and Rembrandt, acrilic pe pânză, 2006

Care sunt cele mai importante obstacole pe care le întâmpină un colecţionar pe piaţă românească?
Principalul obstacol este datorat dificultăţii de a se documenta. Mă refer atât la conţinutul plastic, valoarea estetică, dar și la aspectele comerciale: cotă, valoare de piaţă, atât pentru artiștii dispăruţi cât și pentru cei contemporani. Cu toate că nu am vândut până acum lucrări din colecţie, îmi închipui că un colecţionar adevărat își împrospătează colecţia. Din păcate, piaţa actuală de artă nu este suficient de fluidă și nu pune la dispoziţia colecţionarilor mecanisme eficiente pentru acest scop.

Chiar dacă s-au făcut eforturi lăudabile de către unele case de licitaţie și galerii, suntem încă foarte departe de o piaţă adevărată. Am sentimentul că piaţa de artă contemporană este blocată, iar tranzacţiile sunt accidentale. Pare atât vina artiștilor cât și a colecţionarilor. Mulţi artiști nu au pagini web actualizate sau realizate profesional. Critica de artă nu își îndeplinește menirea, cu câteva excepţii notabile. Situaţia din București pare chiar mai rea decât în alte centre universitare.

Asociaţiile profesionale nu își îndeplinesc nici ele menirea, să luăm spre exemplu UAP, care nu are nici acum o pagină web realizată profesiunal. Dar nici UNA nu excelează în acest domeniu. Comunicarea publică privind activitatea comunităţii artiștilor este mult sub așteptări. Practic nu există locuri credibile în care să afli vernisajele de săptămâna viitoare din București. Cu foarte puţine excepţii, mass media acţionează și ea incoerent și confuz.

În comparaţie cu celelalte pieţe est-europene, care este situaţia în România?
Pentru că nu am date culese profesional, prefer să nu răspund la această întrebare, dar nu m-ar mira să stăm cel mai prost.

Ce anume ridică cota unui artist?
Mai multe lucruri: talentul, volumul și valoarea artistică a operei, coerenţa universului plastic personal, originalitatea și personalitatea, cultura, puterea de a nu face compromisuri și de a nu pune în circulaţie lucrări nereușite, strategia de comunicare și de promovare aleasă și implicit imaginea publică sau în comunitate, iar nu în cele din urmă, unul pe care eu îl numesc inteligenţă artistică. Toate aceste lucruri funcţionează într-o societate normală, la noi ele au din păcate ponderi anormale în prezent.

Cum credeţi că ar trebui încurajaţi colecţionarii de artă? Ce rol au ei în sprijinirea artelor?
În primul rând prin informare corectă, abundentă și la timp. Eu cred că noi, colecţionarii, avem un rol esenţial în dezvoltarea fenomenului artistic. Nu este clar către ce fel de societate ne îndreptăm, spre una în care comenzile publice vor juca un rol mai important decât cele private, cum se întâmplă în Franţa, sau către una în care situaţia este inversă, ca în Germania. Indiferent de alternativă, colecţionarul personalizează relaţia între artist și publicul său, dând sens creaţiei. Fără colecţionari, creaţia artistică tinde să devină în mod natural „oficială”, iar în timp inutilă.

Simona Vilau, Camera de hotel II, 2006, acrilic/panza

 

Marinela Botez, 1995, ulei pe carton, 2009

Ioana Ursa, Buduar bird, ulei pe pânză, 2009

Ce relaţie are un colecţionar cu muzeele și galeriile?
Eu cred că una bună. Văd mulţi colecţionari, atât în muzee cât și la vernisajele organizate de galerii. La noi, relaţiile din triunghiul artist-galerist (impresar/curator) – colecţionar nu sunt încă pe deplin clarificate. Statutul intermediarului este, din păcate, de multe ori incert. Vechile galerii UAP au alterat această relaţie.

În final, pentru cei care doresc să devină colecţionari: Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă un colecţionar de artă și ce reguli trebuie să respecte?
Depinde ce fel de colecţionar vrea să fie. Este foarte important să-și definească obiectivul cât mai clar. În arta viitorului, în care unicitatea operei nu pare să mai fie esenţială, vă puteţi imagina ușor colecţionari de imagini (opere de artă virtuale). Acest tip de colecţie poate satisface instinctul primitiv de colecţionar.

În fond colecţionarul este curatorul propriei colecţii, deci trebuie să aibă cultură și gust artistic, altfel dezamăgirea va fi amară. Într-o piaţă în care sunt oferite mii sau chiar zeci de mii de opere, selecţia devine aproape un act de creaţie, reprezintă fără dubiu împlinirea, validarea creaţiei. În schimb, pentru cei pentru care colecţia este o investiţie, intuiţia privind evoluţia ulterioară a valorilor gusturilor este importantă.

Investiţia în artă facută fără gust este mai riscantă decât cea de la bursă. Nu sfătuiesc niciun colecţionar să achiziţioneze doar după prima impresie, o documentare asupra universului plastic artistului este absolut necesară. Nu vreau să dau lecţii, pentru că oricum noii colecţionari vor greși pe cont propriu, așa cum am făcut cu toţii. Oricum, a fi colecţionar este un act ce îţi îmbogăţește incredibil de mult  viaţa.

Interviu realizat de Elena Andrei

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *