Dan Cepeș: Reflectii ale eului

Fiind un artist în continuă căutare a tehnicilor și drept urmare a manierelor stilistice, Dan Cepeș  descoperă astfel noi dimensiuni artistice, conotații ale realității curente. Forța interioară modelează prin pensulație și culoare realitatea, dematerializând-o și transformând-o în energie. Pentru că fiecare lucrare de artă are înmagazinată ca într-o cutie propria energie care atunci când este deschisă de privitor ne comunică, în cazul de față, sentimentele artistului față de cei dragi și de locurile natale. Realizează astfel "portrete intime", în manieră impresionistă sau "explozii" gestualiste, volatizându-le prin efecte optice, lăsând astfel impresia că personajele redate se privesc prin lentile în oglinzi, într-un moment introspectiv.

 

Prin gestualism, Pollock a crezut că a realizat visul suprarealiștilor: pictura 100% din subconștient, autonomă. Este importantă viteza de execuție a unei lucrări? Preferi să lucrezi sub influența primului impuls sau îți realizezi lucrările in mai multe etape?
Depinde de ce vreau sa fac. Am lucrari pictate in maxim doua ore care bineinteles ca sunt foarte spontane si lucrari care sunt incepute cu un demers zbuciumat, schite,  documentari, amintiri, fotografii si mai multe etape ale lucrarii, astfel ca probabil cine va vedea o radiografie a picturilor mele va spune ca sunt tare nehotarat.

Dacă in perioada Renașterii artiștii au recurs la camera obscură pentru realizarea picturilor, acum exista un trend , mai ales la tinerii artiști, de a picta după fotografie. Ce parere ai despre acest fapt? Utilizezi acest procedeu?
Despre trend spun ca nu ma intereseaza, nu vreau sa fiu in trend, despre faptul ca renascentistii foloseau camera obscura zic, ca a fost doar un mic ajutor pentru ca atunci nu mergea cu „facaturi”, Papa nu glumea. Ma folosesc de fotografie, este adevarat, realizez fotomontaje de la care pornesc in lucrarile mele si nu sunt singurul. Destinul m-a dus in directia scolii, a unei scoli de arta unde vrand nevrand zilnic fac corectura  desenez, pictez, am invatat mai mult decat in scoala ca elev si student, acum ca dascal.

Ai obținut in timpul liceului premiul 1 la pictura, la Olimpiada națională a liceelor de artă. Cât de important a fost pentru tine acesta in evoluția ta artistică?
Da a fost motivant….sa stii ca la un moment dat tu copilul cu niste culori si doua, trei  pensule intr-o plasa de doi lei, plecat in ‘’fundul’’ Moldovei, te intorci acasa cu o diploma, care zice ca esti mai bun decat toti ceilalti de varsta ta…….dar apare si reversul, delasarea de dupa ‘’victorie’’ finalizata cu un esec…tot liceul a fost o alternanta de victorii si infrangeri….viata este ca o sinusoida ….. varfuri…..abisuri….

După absolvirea Facultății de Artă din Timișoara ai ales să te întorci in orașul tău natal. Cât de important crezi ca este pentru un artist locul in care acesta trăiește?
Depinde de temperamentul fiecaruia insa este firesc sa ne influenteze, in rau sau in bine, cred insa ca e bine sa ne lasam noi amprenta pe tot ce a ce intalnim.

Care este pulsul artistic al orașului Severin?  Cum sunt perceputi artiștii, ce rol au în cadrul acestui oraș ?
Nu avem un spatiu unde sa ne desfasuram activitatile, muzeul de arta este ultimul bastion in lupta cu indiferenta si lipsa de cultura din acest oras. Expunem aici cand gasim spatii libere. Artistii sunt perceputi foarte prost pentru ca nu sunt intelesi si cum ce nu intelegem nu ne place…nu prea au un rol.

httpv://www.youtube.com/watch?v=TkfI81QhgXc&feature=related

Interviu realizat de Victor Gingiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *