DAN VOINEA (1970)

De curand, la galeria Carturesti, a avut loc o expozitie surprinzatoare: culori energice, tinere si efervescente. Eroi si judecatori, acestia au fost actorii din Urban Capella apartinand lui Dan Voinea. Simboluri patriarhale reluate intr-o maniera inedita, perfect integrate in peisajul contemporan. "Trairile artistului in fata panzei si cu panza sa sunt convulsive prin chiar antagonia temelor propuse: eroi si judecatori" (Alexandru Done).  Dan Voinea ne-a dezvaluit cate ceva despre sine.

AC: Cand v-ati dat seama prima data ca doriti sa fiti artist?

Dan Voinea: E greu de stabilit. Desenul si culoarea au fost cele care mi-au prelungit copilaria, din care cauza le-am refuzat obstinat maturizarea. Sa zicem ca ideea unei deveniri artistice s-a cristalizat odata cu convingerea ca pot trece exigentele unui examen de admitere. Suna prozaic, dar e adevarat. Se intampla in ’91.

AC: Folositi multe simboluri in lucrarile dumneavoastra. Care a fost geneza lor?
DV:  Una de “up-date”, de aducere la zi. In plin spasm minimalist, e dificil si riscant sa folosesti simboluri, sa recurgi la metafora. Pare vetust, din care cauza le-am asezat sub primul invelis al receptarii. Desi simbolurile imi par mai actuale ca oricand, uitati-va, de exemplu, la lumea informatica sau cea a economiei de consum. Oamenii dialogheaza virtual in “smile-face”-uri, iar cumparatorii confunda  produsele noi cu nevoile lor imediate. V-o spune cineva care face publicitate…

AC: Pictura dvs imi pare a se apropia de structura narativa a jocurilor online. Exista o influenta de acest gen?
O apropiere intamplatoare, va asigur. Presupun ca la mijloc este tema “eroilor” cu dinamica ei conexa.

AC: Ce artist faimos v-a marcat si de ce?
DV: Interesanta formula in care se precizeaza acum artistul. Da, artist este cel cu faima, cu prestigiu media. In aceasta paradigma, nu unul ci mai multi artisti m-au marcat, si ma refer la cei din spatiul nostru national. Si poate ca nu atat ei cat fenomenul in sine: e imposibil sa te lase indiferent  nonvaloarea in ascensiune. Dar daca ne referim la un artist valoros, atunci va pot raspunde automat: Francis Bacon. Tensiune cromatica, sangvinitate si senzatie pana la autoeviscerare. Adica pictura la superlativ.

AC: Ce  va place sa faceti in timpul liber (pe langa pictura)?
DV: Timpul liber este doar cel din afara picturii. Pot spune ca in timpul liber inca mai fac publicitate, ma intalnesc cu carti bune, muzica sau film. Prietenii sunt prezenti si in timpul liber, si in cel de atelier.

AC: Ce va inspira sa creati arta si cum ramaneti motivat cand lucrurile nu merg asa cum va doriti?
DV: Recomand oricui mersul pe jos. Practica in sine ofera atat timp de reflectie cat si privelisti din cele mai insolite. Orice poate sa inspire, o cupa de excavator sprijinita in bordura, un “homeless” cu genunchii la gura sau rugina unei osii de tren. Odata m-am intors in atelier cu dorinta expresa de a adauga un monoclu “judecatorului” la care pictam din cauza ca pe trotuar, vazusem un om caruia umbra stalpului ii taia jumatate din ochelari…  Altfel, niciodata lucrurile nu ies asa cum iti imaginezi, mereu se interpune “ceva” intre tine si lucrul pictat. Cred ca aici e si frumusetea, pictura e ca femeia careia ii faci mereu curte: cu cat te respinge mai tare, cu atat te atrage mai mult.

AC: Cum v-ati descurcat cu partea financiara a statutului de artist?
DV: Statutul de artist este un castig  mai mult de ordin semantic. Si pana la urma nici atat, depinde de fire, de convingerile intime. Daca traiesti cu credinta ca ai fost “daruit”, statutul de artist nu inseamna mare lucru. Mult mai important este ceea ce faci, “obiectul” creat. Unii indreptatesc, prin atitudine si carisma, ideea de “artist”, eu nu ma recunosc decat in cea de pictor. Financiar, da, poate fi un castig, dar numai daca lucrul facut este bine manageriat, daca este prezenta o forma concreta de impresariat.

AC: Care sunt avatajele si dezavantajele statutului de artist full time?
DV: Artistii full-time sunt putini la noi. Daca vorbim de pictura, aproape ca-i numeri pe degetele de la o mana. Mana unui tamplar cu gater fara protectie… Si daca sunt atat de putini, intuiti raspunsul. Avantaje..nu stiu, v-am spus, in timpul liber fac munca in folosul publicitatii, deci nu functionez ca pictor decat part time.

AC: Ce sfat ati da unui artist incepator?
DV: Sa se astepte s-o ia mereu de la capat, sa se pregateasca sa acceada nivelul urmator de “incepator” si sa nu descurajeze, sa “caute” indarjit. La sfarsitul anilor de liceu imi notasem un principiu calauzitor, gasit, parca, la Emile Zola – “arta nu traieste decat prin fanatism”.

AC: Cu ce gen de muzica sau cu stilul carei formatii sau al carui solist ati asocia lucrarile dvs daca ati face o paralela simbolica?
DV: Expozitia de la Carturesti nu putea iesi atat de bine fara muzica lui Adrian Enescu. Imi place sa sper ca si urmatoarele expozitii vor beneficia de suportul electronic al compozitorului. In “Urban Capella”, lucrarile si muzica s-au sustinut perfect in tot, expresie, coloratura, atat de bine incat, daca nu tineam cont de felul obisnuit al desfasurarii unei expozitii, aveam in plan o “mise-en-scene” surpriza…
 

Dan Voinea este absolvent la Academiei de Arta (1991-1997), Bucuresti (sectia de Grafica), clasa prof. N. Alexi

Expozitii de grup

Sala Dalles/1993-Foaierul Teatrului Ion Dacian

1993- Galeria 3-4 TNB

1995- Galeria Academiei de arta

1998- "Municipala", Galeria Podul

Expozitii personale:

1999- Romans, Franta

2002- San de Senart, Franta

2008- Galeria "Sub Carturesti"

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *