ELENA ANDREI

Elena Andrei nu asteapta inspiratia. Nici nu e nevoie. Caci e suficient sa-i privesti lucrarile ca sa-ti dai seama ca, in cazul ei, inspiratia a hotarat doua lucruri: in primul rand sa nu se lase asteptata si-n al doilea rand.. sa nu se lase deloc asteptata. Regulile jocului fiind clare, artista pe care v-o prezentam astazi e ghidata de „o mana sigura” atunci cand exploreaza „Tesatura umana” de la suprafata pana in adancime, „dincolo de masti si oglinzi” .

Cum ti-ai descoperit vocatia de pictorita?

Vocatia mi-am descoperit-o cu adevarat in timpul liceului. Pana atunci obisnuiam sa desenez dar nu consideram ca acest lucru va reprezenta ceva pentru mine. Am fost eleva la un liceu de arta, la sectia Arhitectura – Design Urban. Pe parcursul anilor de liceu am inceput sa simt ca am o afinitate spre pictura, in ciuda educatiei exacte ce o primeam in specificul sectiei unde lucram. Mi-a placut si arhitectura, dar la sfarsit pictura m-a castigat cu totul de partea ei.

 

Cum iti alegi temele de lucru?

Temele pe care mi le aleg sunt de obicei foarte vaste. De aceea, ideea ajunge sa devina tema intr-un timp destul de lung. In principiu, in timp ce lucrez la un proiect, imi vin idei pentru urmatorul proiect si toate aceste idei le adun intr-un caiet. De multe ori fac schite care n-au legatura cu lucrarile pe care le fac in momentul respectiv. Nu stiu de ce le fac, dar ajung in urmatoarele luni sa descopar ca acele schite si documente fotografice pe care le adun devin baza urmatorului proiect. In rest, sunt permanent conectata la ce se intampla in jurul meu. Povestile celorlalti devin povestile mele.

Ai numeroase lucrari in care te autoreprezinti. Ce semnificatie are pentru tine tema autoportretului?

Autoportretul este o maniera eficace de introspectie. Intotdeauna m-au fascinat oglinzile si modul lor de a capta o anumita realitate care totusi devine o iluzie in mintea omului ce se priveste. Autoportretele s-au nascut dintr-o intrebare care ma framanta: unde e realitatea adevaratului nostru eu: in imaginile reflectate de oglinda sau in persoanele „in corpore” care se privesc in oglinda? Autoportretul ofera posibilitatea de explorare a sinelui, dar mentine si vie legatura cu privitorul. Doar intr-o astfel de tema esti pus fata in fata cu singura fiinta pe care incerci sa o ocolesti si sa o ignori de-a lungul vietii: propria-ti persoana. Iar la sfarsitul zilei, dincolo de masti si oglinzi esti doar tu cu tine.

Subiectele alese de tine sunt laborios tratate, fiind rezultatul unei “constructii” de lunga durata, asemeni marilor romane literare. Ce rol joaca inspiratia in procesul creatiei tale?

Cred ca inspiratia e supraevaluata in procesul picturii. Desigur, ai nevoie si de acele momente unice de inspiratie, dar nu poti sta degeaba pana ele apar. Unii stau si asteapta inspiratia toata viata. Eu nu-mi permit acest lux. Incerc sa lucrez in fiecare zi, pentru ca doar asa mintea e capabila de a produce alte idei. Tocmai prin faptul ca subiectele mele sunt indelung construite e necesar sa nu pierd timpul asteptand momente neuniforme de inspiratie. Sa spunem ca inspiratia vine atunci cand imi aleg tema. Vad deja terminate intuitiv toate lucrarile inainte sa incep proiectul si procesul propriu-zis de lucru. In rest, munca intensa si neincetata.

Eu pur si simplu stiu cand trebuie sa incetez sa mai pictez.

Se stie ca e destul de dificil sa decizi cand este o opera incheiata cu adevarat. Care este, din punctul tau de vedere, etapa ultima a unei creatii?

Fiecare are alta parere cand vine vorba de acest subiect. Poate ce este pentru mine o panza in stadiu de ebosa, pentru altii e terminata. In principiu, o lucrare terminata e atunci cand simti ca tema te sufoca deja; ca, in momentul cand vei mai adauga o singura linie, edificiul se va narui. Eu pur si simplu stiu cand trebuie sa incetez sa mai pictez. Caut sa invat din greselile lucrarii prezente pentru a nu le mai repeta in urmatoarea panza. Iar apoi punct ai de la capat.

Cum te raportezi la propriul stil?

Ma raportez ca la ceva neslefuit, nedefinit inca. Ca la o cautare perpetua care nu se sfarseste niciodata. Pentru mine, stilul ramane o calatorie a carei destinatie se schimba permanent.

 Ce-ti place si ce-ti displace cel mai mult in profesia ta?

Imi place iluzia libertatii pe care ti-o ofera si faptul ca ai ocazia sa traiesti dintr-o „meserie” care-ti place cu adevarat. Imi displace sentimentul de nesiguranta al zilei de maine, lipsa de stabilitate a propriului discurs plastic intr-o lume in care nu e prea mult loc pentru arta. De asemenea, detest lipsa unitatii dintre artisti. E fiecare pentru sine ai nimeni pentru nimeni.

Daca ar fi posibil sa intalnesti un mare pictor din trecut care ar fi acela?

As vrea sa ma intalnesc cu  marea artista a secolului 16 – Artemisia Gentileschi.

Incerc ca timpul meu liber sa fie cultura pe metru patrat.

Ce faci in timpul liber?

Imi place foarte mult sa citesc. Am o biblioteca vasta, cu multe carti din domenii foarte diverse. De asemenea, cant la pian, scriu si ascult obsesiv Maria Callas. Incerc ca timpul meu liber sa fie cultura pe metru patrat. Cateodata nu reusesc insa prea bine, pentru ca, la urma urmei traiesc in Berceni 🙂

Cu ce gen de muzica sau cu stilul carei formatii sau al carui solist ai asocia lucrarile tale daca ai face o paralela simbolica?

Imi place Jocelyn Pook si Lorena McKennitt. Ca si acest tip de muzica, lucrarile mele par a fi visul unei realitati care te intristeaza dar te si atrage.

GALERIE

[slideshow=42]

 

ELENA ANDREI                                                            

Nascuta la 21 mai 1984, Pitesti, Jud. Arges.

Traieste si lucreaza in Bucuresti.
Este absolventa a Universitatii Nationale de Arte Bucuresti, secţia pictura, Prof. Univ. Sorin Ilfoveanu.

Expozitii de grup

2009  –    Expoziţie de primire in UAP, Galeria Caminul Artei, Bucuresti.

2008  – “LA FUNK LA FREAK”, curator Simona Vilau, Torre Civica di Mestre, Comune di Venezia.

2008  – “COLOPHON”, curator Simona Vilau, Palazzo Correr, IRCCU Veneţia, Italia.

2007  – “A Sangue Fredo”, curator Simona Vilau, I.C.R., Veneţia, Italia.

Expozitii personale:

2008  – “Ţesatura umana” – UNAgaleria, Bucuresti.

2005  – “Peisaje” – Comunitatea Elena, Pitesti.

2002  – “About nature"- Primaria orasului Possidi, Grecia.

www.elenaandrei.com
www.elenaandrei.blogspot.com
www.elenaandreidrawings.blogspot.com

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *