ELENA NUCA

Este sculptura un domeniu artistic mai greu de abordat pentru o artistă decât pentru un artist?

..„mai greu“… Deşi nu cred că artistul ar trebui să aibă gen, în sensul că nu ar trebui cântărit diferit în funcţie de „ambalaj“, aş putea spune că singurul lucru ce deosebeşte un artist de o artistă e forţa fizică. Nu cred să existe alte limite doar pentru că eşti de sex feminin! Singura limită pe care eu o accept şi pe care nu o putem învinge e cerul, restul opreliştilor sunt date de societate, respectiv de cei ce trăiesc în aceasta, şi, cum şi ei respiră ca şi mine, pot fi depăşiţi într-un final. Aş putea adăuga că se poate spune că este un domeniu al artiştilor-bărbaţi în sensul că sunt mai numeroşi, dar ca şi calitate îţi pot da exemple multiple de artişti-femei care s-au impus puternic printre forţe fizice.

Ce mă atrage când vine vorba de această exprimare artistică?

Diversitatea formelor pe care le poţi realiza şi materialelor neconvenţionale pe care le poţi prelua din societate şi supune pentru a-ţi crea conceptul. Există un număr nedefinit de variate în care te poţi juca cu un volum tridimensional şi părţile sale componente, culorile agresive sau nu, în pată sau stropite, pe care poţi să i le aplici, cu firescul şi neobişnuitul, cu ritmul, dimensiunea, textura, tensiunea suprafeţei… totul pentru a crea ipostaze convingătoare.
De asemenea, seducător pentru mine este şi materialul de natură „solidă“ ce devine „fluid“ din momentul în care am decis să lucrez cu el, acesta căpătând ulterior volumul pe care îl are „vasul“ impregnat de mine.

M-am raportat la forma plastică sculpturală pentru a-mi exprima trăirile, ideile, părerile, excentricităţile s.a.m.d., considerând că în nici un alt mod nu aş putea să mă manifest mai liber.

De ce am ales această manieră de exprimare?

Întâmplarea a făcut ca ea să mă aleagă pe mine şi să-şi adâncească rapid,  puternic rădăcinile în constituţia mea. Astfel că acum nu mai pot percepe un alt ansamblu de mijloace de expresie şi procedee prin care să-mi pot manifesta şi exterioriza conceptele ce-mi definesc stilul.

Care este mesajul lucrărilor mele?

Să simţi! Pentru ca mai apoi să înţelegi!

Referindu-mă strict la lucrările recente, am dorit să realizez un proiect în care intenţia mea era aceea de a observa stări pe care mai apoi să le transmit prin impactul pe care l-ar avea formele mele asupra privitorului.
Am vrut să prezint o diversitate de trăiri ce ne sunt comune tuturor la un moment dat şi cu care m-am confruntat şi eu la rându-mi. Dar cum unicitatea noastră este dată de suflet, deosebirea constă în modalitatea fiecăruia de a răspunde diferit şi personal, de a aborda, apoi reacţiona la emoţiile respective. Într-un final trebuia ca şi în faţa volumelor mele observatorul să simtă, conform naturii sale, imaginea-stare pe care eu i-am prezentat-o subtil.

Ce şanse cred că are un artist român pe piaţa internaţională de artă?
Când spui „şanse“ spui omul potrivit la locul potrivit, printre caractere ce te apreciază şi-ţi pot arăta direcţia pe care trebuie să o urmezi sau te pot susţine din mai multe puncte de vedere. Dar cum şansele ţi le mai faci şi singur, ele devin direct proporţionale cu nevoia ta de a te exprima prin creaţie, aceasta din urmă necesitând o evoluţie continuă, şi cu dorinţele tale de a „cuceri“ alte societăţi. Nu dau cifre exacte căci procentajele, după cum vedem, sunt variabile, ţinând de înlăuntrul tău cât şi de al altora!

Autor: Elena Andrei
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *