Emotii si personaje arhivate

Marinela Botez este un artist în plină formare, din ce în ce mai prezent în spaţiul artistic românesc. A fi artist postmodern nu înseamnă a exercita o profesiune, ci a fi liber și a deveni liber. În fiecare din lucrările ei observăm o nouă realitate, o nouă parte din cotidianul ce ne înconjoară, dar pe care îl considerăm prea banal pentru a-l lua în seamă.Un artist trebuie să-și pună întrebări la adresa normelor și valorilor sociale, iar privitorii trebuie să-și părăsească zona de confort, să se lase impresionaţi de operele de artă din faţa lor. Tocmai acest lucru face Marinela Botez prin lucrările ei. Absolventă a cursurilor Universităţii de Artă „George Enescu”, Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design, Marinela Botez „se joacă” cu realitatea, ne uimește de fi ecare dată prin lucrările propuse, prin subiectele abordate și modurile insolite de reprezentare. Astfel, vechile fotografii realizate în vremea comunismului devin modele pentru noi lucrări, iar o roată de mașină și cartierele de blocuri ne transpun în lumea artistei.

1983, ulei pe pânză, 2009

Ce curent estetic te-a influenţat cel mai mult în definirea statutului tău de artist contemporan?
Dacă ar fi să amintesc câteva influenţe pe care le-am identificat pe parcursul evoluţiei mele, ar fi anumite atitudini din Pop Art-ul englez, modalitatea picturală proprie fotorealismului și dorinţa de cunoaștere specifică postmodernismului.

1995, ulei pe carton, 2009

Care sunt, după părerea ta, caracteristicile definitorii unui artist în spaţiul cultural românesc?
Fiecare artist încearcă să-și formeze o anumită imagine în contextul actual. N-aș spune că identific anumite caracteristici dominante, însă înclin spre artistul care se exprimă sincer.

Ce planuri artistice ai pentru viitor?
Nu mă gândesc atât de mult la viitor. În momentul de faţă mă concentrez asupra viitorului apropiat. De ceva timp lucrez alături de Claudiu Ciobanu la un proiect intitulat Emoţii arhivate care va putea fi văzut la Galeria 26/OTA.

Câteva cuvinte despre lumea artistică românească…
Consider că arta românească în acest moment e pe un drum de recuperare, mergând într-o direcţie pozitivă. Îmi place faptul că în ultimul timp au început să apară din ce în ce mai multe spaţii expoziţionale, atât independente, cât și instituţionalizate, dornice să promoveze arta contemporană. Observ, în special, o promovare intensă la nivel online.

Care sunt cele mai îndrăgite subiecte? Ce subiect crezi că va fi recurent în lucrările tale ?
Arta pe care o realizez pune accent pe social, fără a încerca să îl definească, ci mai degrabă să exprime un sentiment despre aceasta zonă. Subiectele lucrărilor mele vin
din realitatea imediată, încercând astfel o apropiere cât mai mare de natura umană. O mare parte din proiectele mele urmăresc problema intimităţii, comparată cu
anumite aspecte ce vizează zona publică. Îmi asum un rol autobiografic tratând în pictura mea subiecte ce trimit la aspecte familiare. Subiectele propuse sunt preluate
din viaţa de zi cu zi, recompunându-le apoi vizual, simbolic, social și critic.

[slideshow=99]

Pot fi faimoși artiștii în România?
După cum zicea Andy Warhol: În viitor, toată lumea va fi celebră timp de 15 minute.

Cum îţi alegi subiectele?
Subiectele lucrărilor sunt de obicei urmări ale unor evenimente din viaţa mea. Faptul că într-un anumit moment realizez o lucrare se datorează unei anumite întâmplări, lucrările reprezintă de fapt contactul meu cu lumea, o realitate a vieţii mele cotidiene. Tot ce se petrece și ce observ în jurul meu constituie posibile subiecte.

Descrie stilul tău în câteva cuvinte.
Arta mea e în continuă schimbare și se conturează cu fi ecare lucrare pe care o realizez. Nu l-aș numi stil, ci mai degrabă direcţie.

Spune-ne mai multe despre proiectele tale, despre modul în care ai devenit artist, de ce artist și nu o altă meserie.
Din 2008 am început să lucrez alături de Claudiu Ciobanu la un proiect ce viza o zonă personală, făcând referire într-un fel sau altul la înţelegerea lucrurilor la nivel de cuplu, abordată din prisma fiecăruia. Aș aminti aici câteva proiecte comune: Jurnal pentru o zi, Zgomot roz, Acasă, Apartamentul.
De cele mai multe ori pornim de la o idee pe care o dezvoltăm și o redăm din perspective diferite. Încercăm să lucrăm pe același concept, venind fiecare cu aportul lui, dând astfel două semnificaţii ce pot fi câteodată tangenţiale sau distincte.

Combinând astfel o gândire sintetică și una analitică, preocupată de detalii, reușim să lucrăm în această formulă, păstrându-ne fiecare direcţia proprie.
Consider că a fi artist reprezintă un mod de cunoaștere care mă încântă literalmente, așa că am hotărât să merg pe acest drum. Cât despre modul în care am devenit artist, cred că toate acţiunile mele m-au dus spre această zonă a artei încă din perioada copilăriei.

Interviu realizat de Mihaela Ion

http://botezmarinela.blogspot.com

Share

 

Articolul a aparut in revista ArtClue, format print si web. Solicita revista in format pdf aici>>

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *