În sat, în oraş, la mare, în orice caz, la terasă, acelaşi target nesuferit şi imperialist: bucureştenii încă tineri (1)

Dumnezeu pe Pământ. Einstein. Guevara

„Da-ţi-mi , vă rog, un pachet de Pall Mall… lights… slims… albastru.”

Am așteptat ceva timp înainte să pot să cer asta. În chioșc stă una dintre cele patru, cred, vânzătoare care fac ture aici (e un non-stop). Am senzația că două seamănă foarte mult între ele, de-aia nu sunt sigură de numărul lor. Vânzătoarea de-acum este cea mai moșmondită dintre toate. Dar e om bun, are răbdare și comunică din priviri cu mai multe persoane de-odată.

Aștept și eu răbdătoare pentru că înaintea mea la rând e adevăratul moșmondit de fapt, un cerșetor bătrân-bătrân pe care îl știu de mult. Mă întreb dacă nu cumva ăsta e Dumnezeu. Nu am chef să mă gândesc că seamănă cu un hobbit. Locuiește pe undeva pe-aproape… cred că e țigan…dar e prea albit și prea cu nasul cârn ca să îmi pot da seama de etnia lui acum…Mi-e o infinită milă de el… totuși, scriind aici, mi se schimbă starea: încep să mă gândesc că poate chiar îl ajută banii pe care ii dau câteodată. Poate e un dandy în felul lui….

În fine…îi întindea vânzătoarei 3 lei. Zice ea: „Asta e datoria pe care o aveai la mine?”. A luat o sticlă de Frutti Fresh la 0,5. Chiar mă întrebam cine mai cumpără Frutti Fresh în ziua de azi…  Mă bucur că nu e un cerşetor alcoolic. Poate nici nu e cerșetor. Poate stă și el acolo și, dacă îi dă lumea bani, zice merci.

 

Mi-am pus restul de la ţigări în „poşetiţă”(Claudiu Bleonţ travestit în prinţesă, Harap Alb, TNB,cca.1989), în timp ce treceam pe lângă el. N-am găsit mărunţişul la momentul oportun. Lasă, îi dau altădată. Oricum Dumnezeu nu moare niciodată şi iartă pe toată lumea. Și e încă vară.

Ok, acum… facem o analiză?  În primul rând despre ţigări: multe ţigări, multe sortimente…că sunt multe sortimente ajută la structurarea creierului, la autostructurare interioară („conform oamenilor de ştiinţă de la o universitate americană”).
În al doilea rând, despre reclame: când văd reclamele la Frutti  Fresh mă întreb de fiecare dată de ce nu îşi schimbă designul etichetei. Nu e nevoie să schimbe logo-ul până la urmă. Pe de altă parte, mai nou, nu văd încă legătura între Che Guevara sau Einstein şi un aprozar axat pe fructe. Totuşi, cred că cerşetorul meu seamănă un picuţ cu Einstein.

Drumuri dus întors Pământ – Turnul de fildeș

Nu prea cumpăr suc. Dar nici în piaţă nu prea ajung, deşi e relativ aproape. Mi-e lene. Sau n-am răbdare.Mi-e lene chiar să-mi fac o salată. Am taiat o bucată din varză (de la Mega Image), şi am mâncat-o aşa, cu cartofi (gătiţi totuşi), în timp ce scriam începutul textului ăstuia. Cică dacă faci mai multe lucruri de-odată îţi scade IQ-ul, zicea la un moment dat cineva la Radio Guerrilla (nu, nu fac nici acum reclamă). Aflase de la „nişte cercetători”, bineînţeles, şi dădea informația asta cum o dau eu acum, cu ironia cetăţeanului urban care se duce relativ des la Vama Veche şi vorbeşte în engleză cu străinii.

Poate îţi scade IQ-ul şi dacă mănânci prost (îmi asum IQ-ul scăzut pentru cui nu-i place ce scriu). De ce mi-e lene să merg la piaţă? Câte-odată mi-e lene  să merg la Mega Image pentru că am chioșcul și mai aproape. Prețurile cresc invers proporțional cu distanța până la obiectul cumpărat. În afară de preţurile țigărilor. Spațiul- timp einsteinian nu-și alterează valoarea constantă în niciunul din cazuri, dacă ne gândim că timpul înseamnă bani, sau, pe de altă parte, că o țigară înseamnă o zi în minus din viață (conform aceloraşi cercetători deja răs-amintiți mai sus).

Drumuri cât mai scurte, cât mai rapide. Viciu urban. Am noroc cu faptul că locuința în care mă întorc (pesimiștii ar numi-o „cușcă urbană”) nu este una foarte mică. Am și terasă (un balcon mai mare, parțial în retragere, pe care nu l-am închis).
Pe terasă îmi închipui că sunt la mare. Mă aflu pe puntea unui vapor vechi, înalt cât zece etaje.
Privesc în zare
și văd o mare
pe care plutesc
alte vapoare.

Vedere de pe terasa mea

De vreun an a apărut, cam pe undeva pe unde locuia Cărtărescu mai demult, când era mic, un vapor, la propriu, dacă e să definim forma geometrică în mod obiectiv, ca metonimie (nu e un bateau art deco, e ceva nou pe-aici, ca dimensiune cel puțin). Mă rog, e un bloc, dacă dorim să revenim neapărat cu picioarele pe păăăămâââânt! Land ho!
    Pe pământ… spațiul urban, Artificial,  ca un vis complex, născut din haosul subconştient şi consecutiv înfăptuit de mâna omului. Și cum românii din capitală sunt deosebit de complecşi și deosebit de estetici, ca estici exotici, spațiul suprarealist pe care îl generează, de multe ori fără voia celor mai mulţi dintre ei, îndeamnă negreșit la simbolizare.
Estetismul personajului urban bucureștean este parțial inversat ca proces față de cel al romanticilor, în același timp mai ocolit decât în cazul acestora și apoi mult mai sofisticat psihologic decât cel baudelairian.
Iată procesul: eticheta Frutti Fresh din vitrina chioşcului te duce cu gândul la aprozar, apoi discriminezi fructele (simțind pentru o clipă  gustul ciudat al combinaţiei varză- strugure)  și, astfel, te gândeşti mai departe la  o grămadă mai mică de fructe proaspăt culese dintr-un pom exotic și taiate pentru salată. În acelaşi timp recunoști că nu e urmă de fruct în suc pentru că mai știi despre el, în plus, că e Artificial. Nu este nevoie neapărat să bei sucul pentru că vorbim despre estetism. Deci, simbolizarea se face pe marginea unor chestiuni asumate cu deplină luciditate şi având toate informaţiile teoretice, nu neapărat complet-senzoriale. Totul se întâmplă la nivel imaginar, având un impuls vizual, aşteptând să îţi cumperi un pachet de ţigări la fel de nocive ca şi gazele de eşapament. Escapism. Neo-exotism.


Fructe de la aprozar. Propunere de imagine Frutti Fresh 🙂

Vezi partea a 2a>>

Cătălina Coşoiu

Vezi expozitie Cătălina Coşoiu la Mndac aici>>

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *