IOANA BOHALTEANU

Ioana Bohălțeanu ne poartă cu gândul la o lume apusă, guvernată de mister și lumină. Cel mai banal obiect capătă o poveste și viață, iar dincolo de materia neînsuflețită descoperim efemeritatea trăirilor omenești. De la pictură la origami și fotografie, tânăra artistă are curajul să propună subiecte care la prima vedere nu atrag atenția.

Ai terminat atât studiile universitare cât și cele masterale la secția pictură. Crezi că acest lucru te definește în vreo măsură ca artist?

Orice facem ne definește într-o anumită măsură. Studiile din cadrul Universității m-au ajutat să acumulez niște informații și mai ales să am parte de o atmosferă de atelier, cum nu am mai regăsit pe urmă. Cred că e foarte important contextul în care ne aflăm și oamenii de lângă noi. Am avut parte de colegi minunați, cărora le simt de multe ori lipsa.

Modalitățile tale de exprimare artistică cunosc mai multe forme – pictură, fotografie, origami, teatru. De care te simți mai atrasă?
De iubirea dintâi, care a fost pictura!  Celelalte au urmat într-un fel destul de firesc, dar nu pot spune că se ridică la înălțimea picturii. Sunt modalități de exprimare uneori mai directe, însă e nevoie de mult timp pentru a le aprofunda.

Picturile tale au un aer introspectiv și misterios. Care a fost punctul lor de plecare?
Am remarcat că simt nevoia să pictez atunci când ceva mă apasă, sau mă doare. E cumva un stimulent amar. Fericirea pot să o împărtășesc fără această mijlocire artistică. Au fost și perioade în care am pictat doar de dragul de a picta sau pentru a păstra viu acest imbold.
Îmi plac seriile de lucrari, așa cum impresioniștii își alegeau un subiect, pe care îl redau în diferite lumini.
Mă fascinează transformările prin care poate să treacă o ființă sau un obiect, fie el pernă, mănușă sau nucă.

Fotografiile tale exprimă suavitate și inocență. Care sunt sursele tale de inspirație?
Omul, cu fragilitatea și dependeța lui. Personajele din șervețel s-au născut într-un moment de criză al existenței mele. Atunci când realitatea îmi părea potrivnică și în interior se frământau multe gânduri. A fost un soi de refugiu. Am convingerea că orice lucru poate să devină sursă de inspirație, dacă suntem atenți la ce avem în fața ochilor și trăim cu intensitate prezentul.
Mi-am pus de multe ori întrebarea: de ce pictez? pentru cine? și cred că important e ce spunem folosind aceste surse, care este mesajul.

Hârtia nu înseamnă pentru tine doar un suport pentru desene. De unde a pornit pasiunea ta pentru origami?
Am descoperit treptat posibilitățile ascunse în hârtie. La început în A.C.T.O.R. ( Asociația pentru Teatru și Origami din Romania) Eugenia Barbu,  actrița la Țăndărică, mi-a deschis mult orizontul și m-a făcut să realizez că și o bucată de hârtie poate fi însuflețită. Pe urmă, alături de copiii în grădinițe, unde predau. La ei orice material capătă valențe nebănuite.

Este spațiul de artă românesc pregatit pentru ceea ce tinerii artiști au să-i ofere?
Cred că da, însă problema apare în ceea ce privește răsplata. Nu există mijloacele financiare necesare acestui domeniu și din această cauză se reorientează tinerii artiști. Deși la modul ideal ar fi să oferi ceva fără a aștepta recompensa.

Crezi în supraviețuirea artistului multivalent?
Da, însă această multivalență poate fi în același timp calitate și defect. Există riscul de a te risipi în multe și de a nu mai reuși să ajungi la performanță. Entuziasmul  este bun în măsura în care e susținut de perseverență.

Spune-mi un artist, un scriitor și un film care te-au impresionat.
Pictorul romantic Caspar David Friedrich, Sf. Teofan Zăvorâtul, ca scriitor și filmul Frida.

Website:

http://picturi.weblog.ro/
http://ioanabohalteanu.blogspot.com

Interviu realizat de Elena Andrei
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *