Jocul cu materiale şi concepte

Creaţia Valentinei Ştefănescu ia naştere printr-un demers ce are ca etapă iniţială explorarea materialelor neconvenţionale obţinute industrial şi textil, ca proces generator de idei. Ingeniozitatea de a transforma structuri banale în lucrări de artă conceptuală cu accent pe textură se sprijină pe un concept asemănător testului Rorschach: materialele sau asociaţii ale acestora pot stimula imaginaţia care poate da naştere unor poveşti plastice. Acest exerciţiu o face pe artistă să fie mereu in căutarea de noi limbaje ale artelor textile, rezultatul fiind o artă sinceră, epurată de nesemnificativ, o artă care însumează tradiţii si arhetipuri. Astfel, materiale neconvenţionale sunt compuse prin tehnici clasice de ţesere, coasere, brodare, colare în tapiserii, colaje, broderii, obiecte textile spaţiale, miniaturi textile, nefigurative, având origini în lumea vegetală.

Practicarea artelor textile este interdependentă de cunoaşterea tehnicilor ţeserii, brodării, imprimării, etc. Excluzând propriile inovaţii de ordin tehnic, cui datorezi însuşirea acestor tehnici?

Am învăţat atât arta ţeserii cât si alte tehnici şi metode de exprimare de la o artistă consacrată, Magda Ziman, care a reuşit să deschidă în faţa studenţilor o uşă pe care nu mulţi tineri ştiu sau pot să intre şi să descopere. Datorită ei am intrat într-un univers aproape uitat, cel al unei tradiţii, învăţând un meşteşug care te ajută să creezi, să studiezi, să cauţi, să descoperi şi să nu te opreşti doar la ceea ce ai învăţat.

Primele lucrări au fost incitante nu numai pentru că am ţesut, ci pentru că am înţeles faptul că fiecare material folosit avea personalitate proprie şi putea să dea aceleiaşi compoziţii alte semnificaţii. Fiecare fir, convenţional sau nu, era o provocare. A fost doar începutul unui lung şir de descoperiri proprii.

[slideshow=88]

 
Alături de cunoaşterea tehnicilor, materialele utilizate, convenţionale sau neconvenţionale, au un rol foarte important în realizarea lucrărilor de această factură. Uneori explorarea materialelor poate sta la baza constituirii suportului ideatic al lucrării. Care sunt materialele pe care le utilizezi?

Artele textile sunt interdependente de material. Odată cu detaşarea acestora de influenţele exterioare au dezvoltat un limbaj propriu al comunicării prin formă, dar mai ales prin material. Pentru că noua viziune, a explorării spaţiului, ar putea aduce această specie mai aproape de sculptură, însă specificitatea este susţinută mai ales de material. De aici porneşte marea aventură, a diviziunii creative, chiar de la alegerea materialelor, a ingeniozităţii utilizării acestora, a situaţiilor noi create prin juxtapunerea acestora, a ,,universurilor” noi rezultate.

Uneori încercând să pătrund cât mai mult în studiul unui material, descoperind istoria lui şi aflându-i potenţialul de metamorfozare, am descoperit şi mesajul lucrării. Totuşi, tehnica fiind doar un mijloc de atingere a scopului, am conştientizat că este suficient să o cunosc pentru a trece mai departe, împletind valoarea estetică cu meticulozitatea redării.

Fiecare material deschide o altă posibilitate. Astfel, am început să ţes cu lână. Este primul pas pe care trebuie să îl faci în cazul în care porneşti pe un drum al cunoaşterii universului textil. Lâna, pe lângă faptul că dă o anumită textură (datorită tehnicilor diverse) şi caldură (datorită capacităţilor firului), îl determină pe artist să treacă prin diferite operaţii tehnice, astfel ajutându-l să devină organizat.

Pe lângă proiectele propuse pentru lână, după experimentarea posibilităţilor oferite de pănuşă, a urmat un şir lung de încercări. Sfoara, sârma, firul confecţionat din hârtie sunt doar câteva dintre materialele pe care am încercat să le cunosc şi să le personalizez în încercările mele. Entuziasmul descoperirilor m-a dus pe drumul folosirii tehnicilor diferite pe dimensiunile standard ale miniaturii textile (şi anume 20/20/20cm).

Pe de altă parte am împins limitele materialelor netextile şi le-am făcut să transmită totuşi caracteristicile firului textil, am început astfel să caut frenetic alte noi texturi.

În cadrul domeniilor tradiţionale ale artei desenul este ,,osatura” lucrării. În propria creaţie acesta este un mijloc uneori convenţional  care are ca scop alcătuirea întregului sau este utilizat ca expresie plastică?

Desenul în cazul lucrărilor mele este scriere cu fir. De la cusătura simplă pe suport de polistiren (Miriapode), vatelină (Alb pe alb sau Visul paianjenului) şi până la vizionarea unei caligrafieri pe fuior metalic (Indescifrabil) sau introducerea firului sub forma diferitelor arabescuri între discuri transparente (Memory broken) am ajuns să conştientizez nenumăratele posibilităţi pe care le pot oferi doar acul şi aţa.

[slideshow=89]

De multe ori cromatica lucrărilor este rezultată din coloritul natúr al materialelor pe care le foloseşti. De ce recurgi la o astfel de abordare?

Îmi plac nuanţele nealterate şi în acelaşi timp delicate şi subtile ale materialelor naturale. Ele inspiră ideea şi o transcend. Introduc uneori culorile ca accent sau sub forma desenului.

Lumina, transparenţa sunt întâlnite în mod fizic în lucrările tale. Acestea sunt efecte întâmplătoare sau îndelung regizate?

Pentru a scoate în evidenţă regia acestor efecte trebuie să vorbesc despre o serie de cinci lucrări, denumite generic Lunaria, care sunt totuşi diferite prin formă şi conţinut.

Extinderea acestei serii constă în realizarea unor diferenţe sensibile de transparenţă, lucru inspirat dealtfel chiar de materialul folosit. Lumina joacă un rol deosebit, rol pe care îl speculez în toate lucrările mele, dar care aici devine foarte important datorită subtilităţii materialului şi a diferenţelor de densitate a fiecărei mici piese folosite. Şi dacă am ajuns să vorbesc despre efectul luminii, trebuie să menţionez lucrarea care are cel mai mult nevoie de ea, Textil Dia. Însăşi faptul că avem în faţă un diapozitiv, ne face să simţim nevoia luminii, materialele folosite în lucrările de mici dimensiuni, ce fac parte din întreg sunt nu neapărat mate sau închise, ele cer doar lumina pentru a deveni mai vii şi pentru a arăta tot.

Răspunsul la această întrebare este acela ca lucrările mele au nevoie de lumină pentru a trăi în adevăratul lor mediu şi pentru a descrie exact ce am dorit să comunic.

Interferând cu pictura, grafica, sculptura, artele textile sunt generoase în privinţa abordării tehnice şi imagistice. Care este zona preferenţială în ceea ce priveşte subiectele, temele abordate?

Pe lângă subiectul abordat, căutarea şi încercarea capacităţii de modelare a fiecărui material natural sau artificial, trecându-le de la tehnica ţeserii clasice (haute-lisse) până la tehnica adaptată fiecărui tip de fir, am studiat şi diferite posibilităţi de asamblare. Am adus observaţiile şi emoţiile proprii în subiecte ce m-au interesat sau care s-au născut pe loc, în funcţie de locul în care mă aflam, de situaţia politică şi socială, dar m-am ancorat adânc şi în natură. Cred că indiferent de factorii care ne influenţează, de apartenenţa la un anumit stil, individualitatea cu care privim lucrurile face lucrările să fie unice.

Jocul, hazardul sunt stimulente ale propriului proces de creaţie?

Da, jocul este modul meu preferat de a crea. Aşa au luat formă multe din lucrările mele. Curajul pe care îl ai atunci când te joci poate fi egalat doar de starea de disperare, sau mai bine zis de o stare extremă. Eu prefer jocul.

Care este mesajul, semnificaţia care străbate dincolo de material? Poţi exemplifica prin prisma unei lucrări?

Hârtia ar putea fi unul din exemplele edificatoare. Ea a devenit fir în lucrările mele şi aşa cum torcătoarele prelucrează fire de diferite grosimi, am preluat metoda prelucrând firul din bucăţi de ziar. Am intrat adânc pe terenul tatonării prin mijloace proprii, dar folosind metode arhetipale. Colecţionăm articole despre violenţă a avut ca subiect mediatizarea cu brutalitate a unor ştiri despre abuzuri, crime şi violenţe de orice tip, ştiri pe care le putea vedea oricine indiferent de vârstă. De la modul brutal în care oamenii sunt supuşi unei poluări de acest gen, am ajuns la rezultatul toarcerii firului de ştiri, care ajunse în ghem şi-au pierdut sensul preluând un altul arhaic. Ghemele, în care am strâns articolele scrise, au fost la acel moment protestul. Firul este înşiruirea de cuvinte, el conţinând în structura lui povestea. Am îmbinat deci materia cu noţiunea. Am făcut firul să nu fie textil şi să atragă subiectul datorită toarcerii şi strângerii sub forma ghemului şi în acelaşi timp să fie inserat sub forma noilor noţiuni ce denumesc arta firului sau Fiber Art. Pe lângă toate astea lucrarea lui Marcel Duchamp With hidden noise a fost un impuls din punct de vedere conceptual. Ghemul cu sunet secret, presat de plăcile metalice incripţionate cu texte încă nedescifrate ca sens au dat curs şi sens ideii mele de protest.

 
Uneori, pentru realizarea lucrărilor tale recurgi la abordări de tipul ready-made. Acesta este un mod de a utiliza un anumit material neconvenţional sau are o simbolistică aparte?

Înainte de a vorbi de materialele readuse la viaţă, vreau să specific liantul care mi-a deschis această posibilitate şi anume ceara, fluiditatea ei, semitransparenţa cu care acoperă diferitele materiale şi patina pe care o oferă unor materiale trecute în registrul celor fără utilitate. O rotiţă, un bec ars, un arc, un fir de lână roşu, o bucată de lemn şi câteva ace cu gămălie sunt câteva piese ce fac parte din inventarul miniaturilor Mucegaiuri sau Gâza. Ele sunt un fel de mici expozeuri ale unor lucruri uitate într-un sertar, pentru când va veni momentul să fie refolosite. Bineînţeles că nu le va mai veni rândul niciodată şi va trebui totuşi să dispară din acel sertar, ceara însă le-a cuprins şi le-a dat o altă posibilitate de a fi utile, devenind parte dintr-un ansamblu estetic, înnobilându-le prin patină şi făcându-le să se bucure de aprecieri estetice, fiind vorba despre acele aprecieri care au făcut ca experimentele lui Daniel Spoerri şi Jean Tinguely să fie ,,validate” ca opere de artă.

Studierea materialelor neuzuale sau nespecifice artelor textile a dus la crearea unor structuri în relief sau volum. Probabil că, similar lucrării Memory broken este aplicată la mod conceptual ideea ready-made-ului, însă ceea ce mă îndepărtează de astfel de abordări este intervenţia decisivă asupra obiectului uzual.

Memory broken este o lucrare compusă din mai multe părţi, acestea descriind câte o poveste scrisă cu ajutorul firului textil pe uzualele compact discuri. Un mod de a privi diferit lucrurile decât prin prisma celui ce utilizează CD-ul pentru stocare de date. În acest caz, memoria păstrată pe suportul discului este vizibilă, dar indescifrabilă, scindarea există sub forma unor moduri diferite de a privi lucrurile. Vedem acelaşi lucru, dar gândim diferit despre ele. Nuanţele şi particularizările sunt parte din fiinţa fiecărei persoane, de aici porneşte ideea că o singură lucrare are mai multe semnificaţii.

Există artişti pe care îi identifici ca având căutări, modalităţi de rezolvare asemănătoare cu ale tale?

Bienalele de Miniaturi Textile, din toată lumea, strâng sub acoperirea lor artişti interesaţi de arta fibrei din toată lumea, urmărind aceste manifestări am înţeles că sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mulţi artişti care sunt preocupaţi de acest fel de artă.

M-am regăsit în entuziasmul şi interesul pentru decoperiri de noi posibilităţi şi modalităţi de prelucrare a materialelor, în lucrările artistei Jo Deelaney, care a studiat Multimedia Textile Design la Loughborough University, Anglia. Ea creează forme şi suprafeţe prin înnodare, pliere, împletire, tăiere, rupere, coasere, rezultând ineditul.

Young Son Cha şi Miranda Argyle sunt alţi doi artişti alături de care mă situez datorită similitudinilor prezente în câteva lucrări.

Fără să ştiu de existenţa unei artiste americane de origine japoneză (Ruth Asawa), am realizat reţeaua compoziţională de forme din metal din lucrarea Epiderma 1. Ruth Asawa[1], creează structuri de sârmă fiind încurajată de Josef Albers să experimenteze materialele obişnuite transpunându-le în structuri originale. Astfel a încercat să cuprindă spaţiul şi să păstreze transparenţa, aceste atribute fiind foarte importante şi în lucrările mele.

Cu siguranţă lista se poate prelungi, preocupările artiştilor textilişti şi nu numai, duc foarte mult spre cercetare. Rezultatele reflectate în lucrări pot fi asemănătoare fără ca între ei să existe corespondenţă.

Sunt tendinţe similare creaţiei tale în arta contemporană?

Pornind de la un nou mod de a gândi fibra, de la descoperirea capacităţilor de modelare a acesteia, de combinare cu diferite alte materialităţi, în acelaşi sens cu noutatea apărută în teritoriul artei fibrei – Fiber arts, pot încadra lucrările şi mai ales căutările mele ca fiind similare cu acest concept. Artiştii Fiber arts s-au confruntat întotdeauna cu aceleaşi dileme pe care le au toţi ceilalţi: ce este arta? Cu atât mai mult cu cât, dacă un şerveţel brodat poate deveni o lucrare de artă sau pur şi simplu un lucru uzual, poţi face ca o lucrare ce intră în sfera acestui concept să comunice mesajul, emoţia şi sensul de dincolo de sensul literal al materialului.


Din considerente de ordin ideatic, unii artişti au aderat la grupuri sau grupări artisice. Faci sau ai făcut parte dintr-o grupare de acest gen?

Grupul In-Format, a fost în anul 2001, un impuls ce a promis la momentul respectiv o lansare. Lucrările ce le-am expus împreuna cu Liliana Popa, Viorica Stănculescu şi Florin Avram, au fost rodul discuţiilor purtate şi a propunerii de a studia limbajul comun al artelor. În contextul grupului, doamna Ileana Pintilie, istoric şi critic de artă, spune că lucrările prezentate (Zidul nebunilor, Epiderma 1, 2 şi Three) „integrează elementul textual într-un fel de obiect ambiental apropiat ca viziune de sculptură. Formele devin ample şi definesc spaţiul încercând să provoace privitorul printr-un fel de blândă agresiune pe care o exercită asupră-i (Zidul nebunilor), ca şi prin interogaţiile multiple pe care le stârneşte.[2]

 
Artele textile au pe teritorul patriei noastre origini străvechi care aparţin artei populare, atât ca obiect uzual, de cult dar şi estetic. Crezi că în contemporaneitate, odată cu înnoirea limbajului, acestea pot cunoaşte aceeaşi notorietate ca în perioadele anterioare?

Oricât de optimistă vreau să fiu şi oricât de mult mi-aş dori acest lucru nu cred că se va întâmpla asta. Tinerii nu cunosc posibilităţile artei textile pentru că nu are cine să le descrie potenţialul acesteia. Manifestările româneşti în domeniu sunt destul de rare şi puţin mediatizate, absolvenţii specializării sunt bulversaţi de dispariţia industriei textile româneşti şi descurajaţi de îngusta deschidere către artă a societăţii româneşti. Menţinem în viaţă o artă ce presupune multe posibilităţi chiar şi pentru a deschide o afacere proprie.



[1] Ruth Asawa (n.1926) este o artistă americană de origine japoneză, ce a studiat sculptura. Între 1946-1949 a studiat cu Josef Albers. În anii de după 1950 a realizat module sculpturale croşetate din fire de sârmă. Cf. http://www.ruthasawa.com/ 12.08.2009

[2] Ileana Pintilie, Expoziţie de grup, în Revista Orizont, nr.2(1421), 15.02.2001

Share

Interviu realizat de Victor Gingiu

 

Articolul a aparut in revista ArtClue, format print si web. Solicita revista in format pdf aici>>

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *