SIMONA VILAU

De la pictură până la concepte curatoriale, Simona Vilău este genul de artist care nu se multumeste cu putin. Adoptand rolul de curator în peisajul artei contemporane românesti,  artista a reusit să revitalizeze acest spatiu cultural.  Dovedind o pricepere uimitoare în varii domenii  artistice, tânăra artistă ne poartă prin intermediul proiectelor sale într-o lume intensă si profundă. Acest interviu are menirea de a vă aduce în atentie si partea mai putin vizibilă a proiectelor sale, si anume, activitatea sa  de curatoriat.

Pentru cei mai putin pusi în temă, ne poti spune cu ce se ocupă un curator?
Nu îmi stă în caracter să dau definitii, însă un curator este o combinatie fericită, zic eu, între un bun manager de resurse si un creative director. Curatorul ar trebui să fie vectorul oricărui eveniment artistic si, în acelasi timp, conexiunea dintre artisti si receptori. Ar trebui să se comporte la lucru ca un regizor de platou, un PR si un copywriter de foarte bună calitate. Trebuie să recunosc că eu am studii artistice la bază, iar această latură mi-am format-o autodidact, prin exercitiu aplicat si un oarecare curaj de a cocheta cu o îndeletnicire care la noi în tară nu are încă un departament formativ real, neexistând scoli de curatoriat cu traditie.  

Povesteste-ne putin despre proiectele tale curatoriale. Fă-ne te rog o scurtă istorie a lor.
Istoria si teoria artei si strategiile de promovare au început să mă pasioneze încă din timpul studiilor, când am avut ocazia să lucrez la diverse proiecte artistice, la început ca asistent de proiecte si apoi ca independent. Pentru început, am colaborat la o expozitie concepută de criticul de artă Aurelia Mocanu (căreia îi datorez sansa de a intra cu adevărat în lumea artistică – colaborările din presa scrisă si activitătile manageriale) în anul 2005 (Bonjour Europe!, Institutul Francez Bucuresti), si, mai apoi, am făcut parte din board-ul galeriei NIT (2005-2007), board-ul UNAgaleria (2006-prezent) si am colaborat si la câteva proiecte ale Fundatiei culturale META (2007). Primul meu proiect curatorial de sine-stătător, In cold blood,  a avut loc în anul 2006 la Venetia, fiind urmat de Magazia căpitanului (autor – Mihail Cosuletu, UNAgaleria Bucuresti, 2007), Mitologie temporanee (Galeria ARIPA, Torino, 2008), Colophon (IRCCU Venetia, 2008), La Funk La Freak ( Galeria Torre Civica, Mestre, 2008). Momentan am câteva proiecte pe rol, însă în ultima vreme m-am ocupat mai mult de doctorat si de administrarea blogurilor personale.      

Care dintre proiectele tale îti este cel mai drag si de ce?
Nu am un proiect drag, ci mai degrabă amintiri plăcute si colaborări fructuoase cu artistii invitati. As aminti aici buna mea colaborare cu Mihail Cosuletu, Ciprian Paleologu, Adrian Popescu, Alexandru Rădvan etc., cu care sper să am o lungă si durabilă prietenie artistică.

Care crezi că e diferenta dintre activitatea ta artistică si cea curatorială, si cum se împacă acestea în viata ta?
Diferenta este majoră, iar alăturarea celor două îndeletniciri este aproape imposibilă. Însă trebuie să recunosc că această scindare mie îmi face bine si îmi dă un imbold fantastic de a schimba macazul de câte ori este necesar, lucrând în episoade. Mă tem doar de superficialitate si de lipsa concentrării, însă consider că, cu putin efort, ele se pot îmbina foarte bine si au de câstigat una din cealaltă. Arta mea este mai detasată si mai spontană, fiind alimentată într-un mod bizar de factorul obiectiv, out-of-the-box al problemei, pe când partea strategică devine, cred eu, mai savuroasă si mai creativă, datorită imaginatiei îmbogătite pe teritoriul ludic al practicii artistice.

Esti unul dintre putinii curatori de pe piata de artă românească care are efectiv experientă în partea practică a artei. În ce fel te influentează această experientă în actul curatorial?
Cred ca mă supraevaluezi, autocritica îmi spune că am multe de învătat. Sunt sigură doar de un singur lucru, si anume că, atunci când mă hotărăsc să pun în aplicare o idee mă folosesc de toate resursele de care dispun ca să nu îmi fie rusine de rezultat. Si mai am grijă să mă port profesionist cu oamenii implicati în proiect.

Toate proiectele tale pun accent pe viziunea unor artisti tineri. Pe baza căror criterii îti alegi proiectele si artistii pe care îi reprezinti?
Nu am neapărat o tintă din a promova artistii tineri, ci artistii care sunt independenti si care au ceva de spus, against all odds. Că sunt si tineri, poate fi doar o coincidentă sau un rezultat al faptului că si eu sunt tânără si astfel comunicarea devine firească si mai lipsită de formalism. Criteriile mele nu sunt multe, dar sunt importante: mă uit la produsul artistic, care are ceva magnetic, îmi alimentează niste plăceri, niste fixatii, dar nu pot neglija nici calitatea umană, cerând seriozitate în schimbul aceluiasi lucru.  

Este pregătită arta contemporană românească să primească în “sânul” ei curatori tineri?
Nu as vrea să vorbesc despre anatomia artei contemporane românesti, că poate o dăm în diverse. Nu stiu cât de pregătită e arta să ne primească, important este că noi facem backing-vocals. 

Câteva dintre proiectele tale s-au desfăsurat în străinătate. Consideri că pe plan international lumea e dispusă să acorde mai multă atentie actului artistic cu tot ce implică acesta?
Răspunsul este DA. Dacă as putea, as face toate proiectele în străinătate, desi o fugă de realitatea românească nu îmi este specifică. Vezi si blogul Despre artă si alti demoni (www.despreartasialtidemoni.blogspot.com), unde cum apare ceva, cum pac! La Războiu!. Ce mă enervează pe mine la România este plaja foarte restrânsă de optiuni – adică spatii expozitionale în care să ai acces să faci evenimente si lipsa resurselor financiare care să alimenteze calitativ produsul.

Cât de receptivi crezi că sunt românii atunci când vine vorba de artă?
Românii ar fi ei receptivi, dar de multe ori se fac confuzii între lucruri. N-as vrea să amintesc acum despre Poneiul roz si Bochum, că nu e obiectul discutiei noastre, dar am asistat cu totii la niste comedii televizate de mai mare râsul, unde nu pot să zic că arta nu a avut de câstigat, însă e clar că s-au separat niste tabere care se pot defini prin minoritate versus majoritate. Cât despre arta care nu pune niste probleme de interes general, ea rămâne la comodul nivel al lui îmi place/nu-mi place. Nu neg că există si pasionati cu care ti-e mai mare dragul să discuti si îi salut pe această cale.

Cât de importantă e legătura curatorului cu galeriile?
Teoretic, galeria este locul în care se expune munca artistului si a curatorului. De obicei, galeriile au curatorii lor. Eu, ca independentă ce sunt, nu am galerie si, în consecintă, mi-e mai greu să stabilesc relatii de durată cu unele sau altele.

Care e reactia generală fată de munca curatorului? Este această muncă apreciată la adevărata ei valoare?
Nu stiu exact cât de clar este rolul curatorului în constiinta colectivă. Există varianta pesimistă ca acesta să rămână neimportant si chiar să fie în plus, neîntelegându-se efortul său cu adevărat.  Există si varianta mai tristă în care, din motive de trend, unul sau altul să îsi aroge rolul de curator din principiu, minimalizând conceptual rolul adevăratului creativ (aici, artistul) si punându-si stampila sa de specialist fără cauză peste munca unui om care l-a chemat să îi deschidă o expozitie. La asemenea gafe am asistat din plin. Mai există si varianta firească, în care notiunea de colaborare este bine înrădăcinată si atât artistii, cât si curatorii ies satisfăcuti din aventura pusă la cale împreună.  

Ca să încheiem într-o notă mai relaxată spune-ne te rog, cum îti place să-ti petreci timpul liber.
Nu am activităti iesite din comun, îmi place să mă uit la filme, să ascult muzică, să citesc, să scriu pe blog, să navighez pe Internet, să ies cu prietenii, să beau o cafea bună, să călătoresc atât cât îmi permite timpul si buzunarul.

 

Studii:

2008 – prezent  Doctorand în Arte Vizuale, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. 
2006 – 2008      Master în Arte Vizuale, Specializarea Pictură, Universitatea Naţională 
                          de Arte Bucureşti
2002 –2006       Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice,   
                          Specializarea Pictură, clasa prof. univ. Sorin Ilfoveanu
1998 – 2002      Liceul de Artă “Constantin Brăiloiu”, Tîrgu Jiu

Activitate artistică:

A. Expoziţii personale:

2007 – Communication breakdown, Ceainăria Cărtureşti, Bucureşti.
2006-  Regele pe divan, Galeria Simeza, Bucureşti.
2005-  Frumoasa, Revolta & Greaţa, UNAgaleria, Bucureşti.
2003-  Instantanee II, Salon Vega, Timişoara.
2001- Instantanee, Galeria de Artă Tîrgu Jiu.

B. Expoziţii colective:

2008 – stand Independent Romanian Artists (IRA & friends) la TAFF, ediţia I, Sala Dalles, Bucureşti.
2008 – 7 parallel 7, Museum of Young Art, Viena, Austria.
2008 – La Funk La Freak, Galeria Torre Civica, Veneţia Mestre, Italia.
2008 – Colophon, Galeria IRCCU, Veneţia, Italia.
2008 – Biennale dell’Arti d’Unita d’Italia, Caserta, Italia.
2008 – Bienala Internaţională de Miniatură, ediţia a IX-a, Central Gallery, Gornji Milanovac, Serbia.
2008 – 7 parallel 7, MNAC Etaj ¾ , Bucureşti.
2008 – Mitologii temporare, Galeria Aripa, Torino, Italia.
2007 – Achiziţii MNAC, Palatul Parlamentului, Bucureşti.
2007 – Gala Premiilor Cuvântul, Sala Auditorium, M.N.A.R, Bucureşti.

www.simonevillau.blogspot.com
www.despreartasialtidemoni.blogspot.com
www.simonevillau.wordpress.com

Interviu realizat de Elena Andrei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *