Susanne Junker – Sex, art and Chinese rolls

Unii o pot considera şocantă, alţii revelatoare. De la exhibiţie până la sentiment esenţial, de la produs imaginativ la personalitate-produs. Un model care şi-a asumat vizibilitatea după frumuseţea vizibilă, un autor care îşi conduce sinele spre descoperire şi joc. Susanne Junker, fondator al Stage候台BACK, organizează dar nu se lasă organizată, fuge de asumări subversive şi exaltă senzaţiile care îi guvernează existenţa. Susanne Junker… impresionează

Ca fost model, v-aţi creat o inter-naţionalitate a sinelui, care acum este vizibilă în anumite zone din creaţia Dvs. Imaginând o hartă subiectivă, unde vă poziţionaţi ca artist?
Încă mă consider model şi nu fost model. Ceea ce s-a schimbat acum câţiva ani este că am devenit şi autorul modelului. Faptul de a cataloga o persoană drept “model”, “fost model”, “fotograf” sau “galerist” îmi dă dureri de cap. Din păcate, lumea artei produce în special oameni care pot funcţiona corect doar dacă repartizează pe categorii anturajul lor. Însă într-o epocă în care studenţi-artişti străluciţi devin web-designeri, iar artiştii devin curatori, totul este posibil.
Această frază: ”ea vine din lumea modei” a fost ignorată mult timp de “urechile mele ce nu au studiat arta”. Îmi desenez propria hartă subiectivă cu instrumente care nu urmăresc regulile clasice. 



Pornesc de la premisa că fotografia şi expunerea sinelui au “construit” personalitatea Dvs. anterioară. În prezent, încercaţi să vă de-construiţi sau vă re-construiţi în relaţie cu noile Dvs. percepţii?

Lucrările mele sunt foarte pragmatice. Lipsa de alternative în selectarea modelelor m-a făcut să mă aleg pe mine drept obiect al reprezentării. Sunt o pânză albă, disponibilă tot timpul, în orice moment intim, ceea ce nu se compară cu nimic. Figurile obţinute pot fi persoana mea, sau pot fi duse până la punctul în care devin irecognoscibila atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi. “Eul” meu în contextul fizic, uman, nu este important, doar rezultatul creaţiei contează. Iar calea spre ea poate fi deopotrivă “de” şi “re” construită.

Susanne Junker foloseşte imagini auto-regizate ca tipare comutabile pentru a exalta emoţii individuale şi vibratii existenţiale. Sunt aceste ego-uri avataruri docile, instrumente manipulate sexual? În spatele acestor tipologii se ascunde oare resursa auto-sustenabilă care evadează din gândire şi se bazează pe instinctele discursului creativ?
Totul ţine de sex. Mă gândesc întotdeauna la sex şi activitate sexuală. Viziuni a ceea ce s-a întâmplat, ceea ce se va întâmplă, ceea ce nu se va întâmplă niciodată. Nu agreez totuşi sexualitatea pozitivă, cea crudă sau cea dezagreabilă, sub forma violului. Aceasta este resursa mea, şi este profund umană. Caracterul omenesc mă fascinează şi totodată mă înnebuneşte până la scepticism.


Depăşind imaginea digerabilă vizual, exaltaţi estetica urâtului, glorificând femeia conciliantă, femeia redusă la definiţia sa fizică. Ce se găseşte totuşi în spatele acestor personaje feminine low-resolution?

Ce se poate vedea în imaginile mele sunt sentimentele. Nu mă interesează ceea ce societatea numeşte “urât”. “Urât” este doar un cuvânt, dar esenţa unui sentiment nu te înşeală niciodată. Este un al şaptelea simţ pe care maniacii l-au atribuit Catolicismului, afirmând că tagma umană nu are valoare, aceasta fiind răscumpărată doar dupa moarte.
A creşte în Bavaria înseamna să-l vezi tot timpul pe tipul gol crucificat. Şi sã îngenunchezi. Aşadar există entităţi conciliante în mine. Şi câteodată îşi fac apariţia.

Folosind propriul corp ca mijloc de exprimare artistică, câţiva artişti din anii ‘60 au realizat intervenţii asupra propriilor membre sau chipuri, sugerând efemeritatea şi manevrabilitatea condiţiei umane. Ţineţi cont de limitele corpului Dvs. în crearea proiectelor artistice? 
Autoportretul final este realizat în momentul în care glontele atinge creierul. Următorul este când glontele iese din în exterior. O oglindire. Este fascinant. La fel de fascinant ca şofatul pe un pod, cu 200km/h. Să creez inspirându-mă din senzaţii de acest gen este suficient pentru mine…pentru moment. 

Opera Dvs. reprezintă un manifest creat în vederea recuperării existenţei esenţiale umane, sau sugeraţi dezvoltarea unei creaţii inversate, imprimată cu mutaţii şi noi seturi de reguli?
De ce suntem cu toţii aici? Dacă ştii pe cineva care-mi poate răspunde, te rog dă-i emailul meu. Nu vreau să fac afirmaţii despre lucruri pe care nu le înţeleg, dar demersurile mele creative mă provoacă la un joc cu marele semn al interogării. Şi din fericire, mă bucur de acest lucru. 

Stage候台BACK Shanghai este un spaţiu artistic destinat conjugarii şi schimbului de concepte trans-mediale. Conceperea acestui situ experimental v-a adus oportunitatea de a vă integra proiectele într-un context internaţional de acţiuni contemporane şi meta-culturale. Ca artist care manipulează imaginea personală pentru a se regăsi, cum funcţionează pentru Dvs. procesul de integrare?

stage候台BACK este un cub alb, dar mai mult decât atât, este conceptul meu. Alţi artişti îl pot lua şi se pot juca cu el folosind termenii proprii de apropiere. Cubul este ceea ce le ofer. Într-o situaţie ideală, un schimb pozitiv se produce între mine şi artistul invitat, pe o bază creativă şi totodata umană. stage候台BACK funcţionează în principal ca o catapultă care diseminează informaţia despre artiştii străini care trăiesc şi lucrează în China. Aceasta este o nişă nouă şi amplă, iar noi profităm de situaţia existentă şi extragem tot ce este creativ din aceasta. Contextul îmi permite să îmi expun lucrările şi să îmbin acest lucru cu invitarea unor artişti care nu au fost promovaţi în China.  

Ca fondator al Stage候台BACK , care sunt viitoarele Dvs. proiecte pentru anul 2011? Aveţi în plan şi lansarea altor activităţi? În ce constă procedura de selecţie a participanţilor?
Stage候台BACK este localizat într-un vechi depozit (696 Weihai Lu) care este ameninţat în permanenţă cu demolarea. Concesionarea este oferită artiştilor şi galeriilor pentru o perioadă de 12 luni, şi este reînnoită la finele fiecărui an. Nu m-am înscris încă pentru 2011, însă sper ca   stage候台BACK  să îşi poată continua activităţile în acest spaţiu. Totodată, pentru 2011 mi-aş dori ca stage候台BACK să activeze şi în afara Chinei, preferabil în Germania, pentru a studia progresele făcute pas cu pas. Cât despre selecţie, Stage候台BACK este un spaţiu care porneşte de la un artist către artişti, iar realizarea unei călătorii la Shanghai necesită multe planuri, efort şi bani. Ambele părti trebuie să lucreze la concepte, direcţii creative şi finanţare. Artiştii care se asteaptă la o primire de red carpet  nu se potrivesc profilului pe care îl căutam.

Interviu realizat de Silvia Pintilie
 

 Share

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *