Tri-interviu cu Blue, Coki şi Ioru

Blue, Coki şi Ioru. La prima vedere nu vă spun nimic aceste nume, dar dacă sunteţi din Cluj sau aţi trecut pe acolo sigur le-aţi observat lucrările pe pereţii clădirilor sau în cadrul expoziţiei insolite, Urban Art. Comics. Pop Surrealism. organizată la începutul lunii într-o locaţie clujeană. Nu au vrut sub nicio formă să-şi spună numele reale, ei doresc ca lucrările lor să vorbească despre ei, şi nu invers.

Coki – 2010 – Colaj-vinyl

De unde a pornit pasiunea pentru arta urbană?
Blue: Primele lucrări street art le-am făcut acum 3-4 ani, după aceea mi-am dat seama că îmi place şi am continuat.
Coki: Primul contact  pe care  l-am avut cu arta urbană a fost la Liceul de Arte plastice. Am început cu stencil-uri, dar ulterior am realizat că grafitti-ul poate fi impresionant şi nu reprezintă  o formă de vandalism.
Ioru: Îmi amintesc că eram la liceu când am văzut prima oară tipul acesta de artă.

Blue – 2010 – Stencil

Blue – 2010 – Graffiti

 

Coki – 2010 – Grafica – Stencils

Coki – 2010 – Stencil

Ioru – 2010 – Stencils

Ioru – 2010 – Stencil

Care au fost artiştii care v-au inspirat şi care sunt stilurile artistice care vă inspiră?
Blue: Banksy mi s-a părut genial încă de când am auzit de el. Acum îmi plac mult artiştii de la Marvel. Graffiti-ul mă inspiră în general, dar am o pasiune pentru benzile desenate. În ele se transpun pe hârtie momente de zi cu zi prin intermediul unor personaje create, imaginare. E o idee foarte interesantă aici.
Coki: Îmi plac mult Jeremy Fish şi ROA. Ma inspiră mult ilustraţiile şi personajele. Am observat că în ultima vreme sunt pasionată de ilustraţiile de carte şi de ideile tratate prin personaje.
Ioru: Iniţial am fost inspirat de un grup de artişti din Cluj care se numea "The Playground", cu ei am început şi eu să lucrez. Momentan, încerc să învăţ cât mai multe de la artişti precum Barry McGee, Thomas Campbell, Greg Simkins, Alex Pardee, Jeremy Fish. Din România sunt atent la activitatea lui Sinboy, Noper, Irlo, Saddo. Încă mai caut formula artistică cu care să mă identific, aceasta pe care o folosesc acum e în continuă schimbare. Știu direcţia – în mare parte mă inspir din benzile desenate şi nuvelele grafice, monocromie şi tot ce e figurativ în general.

De ce aţi ales aceste pseudonime, au ele o poveste în spate?
Blue: “Blue” e personajul principal din desene animate. Are o atitudine foarte idioată în legătură cu tot ce îl înconjoară. Numele întreg e Bluerighard.
Coki: O verişoara îmi spunea aşa când eram mai mică. Am zis că sună bine şi că îl pot adapta.
Ioru: E defapt o prescurtare de la “Căprioru”, şi are legatură probabil cu constituţia mea, care e un pic cam firavă.

Credeţi ca artiştii urbani în general ar avea acelaşi succes dacă ar avea un nume obişnuit ca oricare altul şi s-ar semna cu acesta pe lucrări?
Blue: Părerea mea este că ar fi sec să vezi pe o lucrare (masterpiece) în cazul graffiti-ului, o semnatură “Tudor”.
Coki: Nu cred că ar avea acelaşi succes. Artiştii urbani obişnuiesc să nu îşi dea numele, vor să rămână anonimi, îşi creează o altă identitate. E mai interesant aşa, să nu ştie lumea cine eşti.
Ioru: Arta urbană implica şi lucruri considerate ilegale, aşa că un pseudonim în spatele căruia să lucrezi e mai mult decât binevenit. Cred că identitatea artistului se defineşte mai mult prin stilul său decât prin nume. Eu privesc lucrurile acestea legate de pseudonim într-un mod pragmatic şi funcţional, nu ca un aspect excentric.

Arta urbană este suficient de bine promovată în învăţământul de arta din România?
Blue: Nu e promovată. Cred că  acest aspect este foarte bun pentru că dacă ar fi promovată şi s-ar studia, conceptul de street art nu ar mai fi la fel. Nu poţi aduce în şcoli profesori de graffiti de exemplu, s-ar pierde acel ceva. Ai o anumită stare când mergi şi desenezi şi a doua zi îţi vezi lucrarea pe perete. Tehnicile le prinzi din mers, de la unul, de la altul. Aiurea să mergi cu proful la desenat prin centru.
Coki: Arta urbană nu e încurajată, ci din contră, este privită ca o formă de vandalism. Tentativele autorităţilor de a crea locuri speciale pentru desenat (garduri, pereţi) sunt privite cu scepticism. Lumea trebuie să fie mai deschisă.
Ioru: Eu cred că arta urbana abia acum începe să-şi  facă loc în învăţământul de artă. E un concept relativ nou, trebuie să capete mai multa credibilitate ca formă de expresie. Pe artistul urban eu îl consider un om de cultură, care se implică în problemele societăţii, iar arta urbană este forma cea mai evidentă de implicare socială la nivel artistic, prin simplul fapt ca este în strada, este vizibilă. Expunerea artiştilor în galerii va fi echilibrată de expunerea lor pe stradă. Aceste două medii se completează. Sunt încrezător în faptul că universităţile de artă vor adopta în curriculum şi formele de artă urbană, la un moment dat.

Blue – 2010 – Comics – Grafica

Coki – 2010 – Grafica

Coki – 2010 – Grafica pe skate

Ioru – 2010- Grafica

Ioru – 2010- Grafica

httpv://www.youtube.com/watch?v=-ryR60Alxf4&feature=related

Interviu realizat de Mihaela Ion
 

Share

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *