Valentin Duicu: amprentarea formei

Cea mai dificilă misiune a unui artist este să-și exprime tumultul interior într-o variantă finită, palpabilă, care să transmită privitorilor emoțiile pe care ideea inițială le aducea în discuție. Iar când pentru această misiune ai nevoie de multă muncă fizică și un simț riguros al  proporțiilor și materialelor, lista celor dispuși să-și mai asume riscul de a merge în continuare pe acest drum se micșorează.  Numele lui Valentin Duicu poate fi trecut cu succes pe această listă, iar lucrările sale vorbesc de la sine despre universul ideilor transpuse în formă.   

 

Stari, bronz, dimensiuni 10×45, 2009

Alege trei lucrări ale unui proiect la care ai lucrat sau lucrezi și prezintă-ne conceptul care a stat la baza lor.

Un proiect important pentru mine din punct de vedere emoţional şi evolutiv l-a reprezentat Călătoria – titlul ce cuprinde cele nouă lucrări de masterat. Am căutat anumite stări într-un pretext, acela al unei călătorii și întâmplarea a făcut să-mi găsesc trăirile pe care doream să le cercetez pentru a le materializa chiar într-o călătorie cu trenul. M-am folosit de toropeala dintr-un compartiment cu diferite caractere ce făceau faţă aceluiaşi drum ca şi mine, și, neîncetând să le observ, am ajuns la ideea conceperii unor personaje golite de substanţă, de materie.

Starea de epuizare, de transfigurare a corpului uman mi s-a părut fascinantă, ideea ca un trup solid să ajungă fluid, mi s-a părut mai mult decât interesantă, astfel, personajele create de mine au ajuns să se scurgă voit pe socluri.Scurgerea aceasta a lor m-a împins spre un studiu minuţios asupra detaliului şi a tratării anatomiei umane.

Trei dintre cele nouă lucrări ce pot evidenţia clar cele spuse de mine mai sus ar fi  Aşteptarea – unde am căutat să redau începutul călătoriei şi primele trăiri, atmosfera unui moment prim, metaforă pentru naştere;  a urmat Disconfortul – moment în care acelaşi personaj îşi face apariţia identică de două ori dorind să subliniez că această stare a lipsei de confort nu-ţi creează  o identitate personală; cea de a treia lucrare aleasă este Resemnarea – cred că titlul defineşte acest ultim sentiment, acela al acceptării mediul şi a înghesuirii.

Metaforic vorbind, Resemnarea face  de fapt trimitere spre o trăire ce poate proveni nu numai dintr-o anume cauză, ea are aceeaşi intensitate sau mai bine zis aceeaşi acceptare o trăieşti din motive diferite. Am căutat stări diferite ce sunt universal valabile şi le-am redat sub un pretext aparent simplu, o banală Călătorie.

Asteptarea, bronz, dimensiuni 15×60, 2009

 

Disconfortul, bronz, dimensiuni 13×21, 2009

 

Resemnarea, bronz, dimensiuni 15×20, 2009

Ce surse de inspirație te ajută să materializezi lucrările tale?

În general, subiectele alese de mine ţin de lumea figurativă, prefer figuri, stări sau obiecte ce rezonează cu ceea ce eu vreau să transmit. Aleg subiecte ce mă pot provoaca, mă determină să le transform, modelez după interiorul meu sau din care pot stoarce un maxim de expresie şi de emoţie.  

De ce ai ales sculptura ca mod de manifestare a ideilor tale creatoare?

Consider că limbajul oferit de această ramură a artei plastice, mă defineşte şi îmi acordă o mare maleabilitate în exprimare, cât şi un plus de libertate conferit de posibilitatea personalizării materialului, transformării şi a amprentării acestuia cu diferite semne provenite din diverse gesturi şi unelte.

Ce-ți dorești să transmiți prin intermediul sculpturilor pe care le realizezi?

Caut să transmit privitorului emoţiile, stările, senzaţiile pe care le trăiesc atunci când îmi aleg un subiect. Consider că arta trebuie să emoţioneze şi să ridice semne de întrebare privitorului şi nu în ultimul rând să intrige.

Izolarea, bronz, dimensiuni 30×10, 2009

Este sculptura un domeniu mai greu de abordat decât alte ramuri ale artelor vizuale?

Faptul că am studiat pictura în liceu şi sculptura în timpul facultăţii şi al masterului îmi permite să concluzionez câteva idei privind domeniul în care mă exprim acum. Consider că sculptura prezintă un grad mai ridicat de dificultate datorită faptului că intervine tridimensionalitatea şi natura materialelor din care sunt realizate lucrările. De fapt , adevăratul grad de dificultate îl reprezintă transpunerea conceptului în materie, ideilor formate în interiorul artistului şi crearea palpabilităţii şi tridimensionalităţii volumului unui gând.  

Elena Andrei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *