KATIA SCHURL

Kunsthaus Graz nu este un muzeu, este o capsula a timpului care aduce printre noi un spatiu al viitorului. Nu intamplator, acest proiect arhitectural semnat de Peter Cook si Colin Fournier se numeste „Spacelab”. Kunsthaus Graz iti ofera o experienta spatiala inedita in orice directie ai alege sa-i treci pragul: inauntru sau in afara. La exterior te intampina o structura biomorfica neconventionala, „sculptata” in sticla si lumina, care in timpul noptii functioneaza ca un imens ecran urban destinat proiectiilor video sau altor manifestari artistice. In interior, spatiul expozitional cu forme curbe, in intregime deschis, face ca la fiecare expozitie sa se creeze o noua arhitectura, adaptata la tema sau opera artistica prezentata. 
Despre proiectele si ideile care anima acest muzeu asigurand in permanenta un dialog special cu spatiul sau dominant si inovativ, despre functia curatorului in arta contemporana si despre multe alte secrete „de culise” a avut amabilitatea sa ne vorbeasca in urmatorul interviu doamna Katia Schurl, asistent curator la Kunsthaus Graz, Austria.

Ce rol joaca un curator in organizarea unei expozitii?

Mai intai de toate, curatorul este acela care elaboreaza ideea unei expozitii apoi incepe sa caute artisti  in functie de tematica aleasa si sa formuleze un concept clar. In cazul unei expozitii individuale, artistul prezentat este profund implicat in procesul expozitional. Cea mai frumoasa si mai interesanta parte in meseria curatorului este dezvoltarea proiectului, iar cea mai dificila parte este cea de implementare. Trebuie negociate bugete, definite conditiile expozitionale si multe alte lucruri de care tin de organizare. Curatorul functioneaza asadar ca o interfata intre artist si institutie, o interfata care este necesara pentru ca expozitia sa devina realitate.

In opinia dvs, care sunt elementele ce stau la baza optiunilor unui curator: anumite concepte teoretice bine definite, o anumită reprezentare despre gustul publicului sau un anumit trend?

Cred ca trebuie sa fie cate putin din toate: expozitiile sunt (cel putin in cazul nostru) realizate din bani publici pentru un public relativ restrans si, prin urmare, trebuie sa trezeasca interesul unei categorii mari de vizitatori. Cu toate acestea, un program expozitional nu trebuie doar sa placa si sa atraga maximum de vizitatori pentru ca, in acest caz, platforma nu va mai oferi nicio surpriza publicului. Un muzeu cum e Kunsthaus Graz (care prezinta in special arta contemporana) trebuie inteles si ca o platforma pentru noi lucrari care merita descoperite, indiferent daca e vorba de artisti cunoscuti sau nu. Este necesara existenta unui concept fundamentat, fie ca priveste intregul program expozitional, fie doar un aspect. Numai ideile mature pot fi argumentate si pot fi receptate corespunzator de catre public.

Curatoriatul este adesea descris ca o profesie interdisciplinara. Cum percepeti dvs modelul curatorial ?

Referitor la acest lucru, un coleg de-al meu spunea: „calitatea unui curator este data de capacitatea lui de a implementa cele mai nebunesti idei ale artistului.” In acest sens, un curator trebuie sa aibe nu numai competente legate de continut, ci si competente organizatorice. Nu este insa cazul pentru orice profesie similara?

Cum ati descrie relatia dintre artist si curator? Este o relatie de colaborare sau curatorul este acela care are intotdeauna ultimul cuvant?

În cazul ideal, un proiect se dezvolta ca un dialog eficient intre artist si curator in cadrul caruia curatorul trebuie sa se instituie ca furnizor de idei si ca cel care impune un cadru general (cum ar fi tema unei expozitii, in cazul unei expozitii de grup), dar nu trebuie sa interfereze cu procesul de creatie.

Care sunt, in opinia dvs, elementele cheie ce fac dintr-un proiect curatorial un succes?

Un proiect curatorial de succes nu se poate masura in numarul de vizite sau alti parametri cantitativi. Probabil il putem cataloga ca fiind “de succes” atunci cand atat artistul cat si curatorul se identifica cu proiectul si cand publicul rezoneaza la acest lucru.

Credeti ca in lumea artei contemporane mai este inca posibila organizarea unei expozitii coerente si de succes fara contributia unui curator?

Exista multe exemple de expozitii coerente, cu unul sau mai multi artisti, fara un curator; desigur, este posibil. In aceste cazuri, artistul expozant, in plus fata de munca sa artistica, preia si atributiile curatorului. Deci exista intotdeauna un curator, daca putem sa spunem asa, fie ca este artistul insusi sau nu. Ar fi insa interesant de stiut daca o expozitie care emana de la un curator (si nu de la artist, cum e de obicei cazul) poate sa functioneze. Anul acesta in Viena va avea loc in paralel cu „Viena Fair” un proiect intitulat „curated by_ vienna 09” la care sunt invitati curatori renumiti care alimenteaza scena galeriilor vieneze cu concepte inedite. In acest caz, cel putin in aplicatiile pentru expozitie,  artistii au un rol secundar, evenimentul fiind focusat pe curatori. E vorba oare de o noua directie de evolutie a lucrurilor sau de o incercare neindemanatica de a deplasa interesul asupra curatorului? Personal, sper sa fie vorba de a doua varianta…

vezi partea a 2a>>