VINCENT ARCACHE

Unii v-ar putea invita sa vedeti ce n-a vazut nici Parisul. Nu va obositi. Pentru ca e mult mai interesant sa aflati ce a vazut Parisul. De exemplu, de curand, capitala franceza a fost martora unei intamplari stranii: chiar in inima orasului a aparut peste noapte un „pietroi din burete”. Nu e vorba de un eveniment paranormal ci de un proiect street art semnat de artistul francez Vincent Arcache si intitulat „Pietroiul de burete”, denumire insolita care trimite deopotriva la faimosul mai ’68, dar si la patafizica lui Alfred Jarry.
Situandu-se la confluenta dintre street art si arta figurativa libera, lucrarile lui Vincent Arcache sunt pline de dinamism, culoare si umor, instituind un limbaj vizual sustinut in permanenta de prezenta ludica a limbajului scris. Titluri cum sunt „Automatic miouzic”, „Ouch”, Electro gittaren”, „The yellow shoes” jaloneaza un univers estetic al spontaneitatii si al jocului in care artistul nu ramane insa niciodata captiv. Nici macar in joaca.

Ce credeti despre interesul tot mai pronuntat al presei pentru street art?

In mediul urban din zilele noastre nu poti sa scapi de fenomentul „street art”. Este pretutindeni si, de altfel, chiar asta e scopul si ratiunea lui de a fi. Daca locuiesti intr-un oras european, street art face parte din viata ta de mai bine de treizeci de ani. Este un fapt, o realitate cotidiana asa ca presa si celelalte media il promoveaza incercand sa recupereze o miscare care initial se voia autonoma si care, in mod subversiv, refuza circuitul traditional de difuzare, singurul ei mijloc de difuzare fiind strada.

In opinia dvs, care este „capitala” street art-ului astazi?

După parerea mea, capitalele europene au fost inovatoare simultan (la inceputul anilor ’80). Chiar daca tot ce intra in categoria tag-uri si grafitti era tipic american, street art-ul sub forma de stencil, afis, sticker, flyer sau mozaic este tipic european. In anii ’80, la Paris se intamplau lucruri formidabile: Jeff aerosol, Misstic, Speedy Grafito, fratii Ripoulin, Jean Faucheur, Jerome Mesnager fac parte cu totii din aceasta generatie. Astazi miscarea este foarte europeana. Banksy a facut lucruri foarte frumoase la Londra. Parisul era foarte bogat in street art acum treizeci de ani pentru ca multe cartiere erau in demolare si in reconstructie. Deci, sfatul meu pentru cineva care vrea sa vada „street art adevarat” este sa caute o capitala tanara, in curs de reconstructie. 

Cand ati ajuns la acest stil ?

Nu ma consider un reprezentant direct al street art-ului pentru ca imi lucrez picturile in atelier, in mod clasic, pe panza. Apoi ma mai amuz lipind pe strazi reproduceri dupa lucrarile mele. Sunt doua demersuri paralele, deci diferite.
Fac parte din generatia celor care au pictat pe ziduri sau pe panourile publicitare, ca urmare influentele sunt aceleasi. Arta figurativa libera si street art-ul sunt strans legate intre ele.

Credeti ca in viitor stilul dvs va evolua spre ceva diferit?

Fara indoiala ca da, dar n-as putea spune spre ce. Cred ca nu trebuie sa fii prizonierul propriei marci. Este una din problemele street art-ului: il  inchide pe artist in propriul sau stil ca o marca inregistrata sau un logo de care e greu sa te distantezi.

Va pregatiti picturile cu mult timp in prealabil?

Nu, deloc, improvizez tot timpul, ceea ce ma face sa pierd foarte mult timp.
In schimb, desenez enorm, umplu carnete intregi cu schite si desenez pe toate foile de hartie care-mi sunt la indemana, deci, inevitabil, in tablourile mele se regasesc mereu detalii provenite din aceste schite, dar nu folosesc niciodata o macheta gata facuta, atac panza direct, ceea ce ma angoaseaza adesea pentru ca, pana in ultimul moment, nu stiu care va fi rezultatul final al muncii mele; apoi, la sfarsit de tot, izbutesc in mod miraculos.

 Vezi partea a 2a>>